SUA respinge dialogul cu Rusia, preferînd escaladarea înarmarii în Europa

Alianța NATO are un produs intern brut de peste 35.000 miliarde USD și cheltuie în fiecare an pentru apărare doar 1.000 miliarde USD ( din care numai SUA 650 de miliarde USD ). Ca să dea tonul, SUA a alocat pentru anul 2016 aproximativ 3,4 miliarde USD pentru întărirea flancului estic al NATO, adică de patru ori mai mult decît pînă acum. Acest buget include dislocarea în șase țări est-europene a 4.000 militari americani, 250 tancuri, transportoare Bradley și tunuri autopropulsate Paladin, însotite de alte 1700 vehicule blindate.

Întrucît țările NATO nu sunt dispuse să aloce sume importante în acest scop, Pentgonul crează tot felul de scenarii apocaliptice, menite să preseze restul țărilor NATO să cotizeze la un imens dispozitiv ”de descurajare” a Rusiei, cu costuri anuale suplimentare de 2,7 miliarde USD. SUA a mai obligat și state neutre riverane mării Baltice, precum Suedia și Finlanda să organizeze exerciții NATO pe teritoriul lor. În paralel cu acestea, operațiile militare ale Rusiei încununate cu succes în Crimea și Siria, au umplut de furie Pentagonul care mai dispune în Europa de 35.000 de militari, față 200.000 în anii ’80.

Pentru a-și disimula intențiile, Pentagonul a comandat un studiu al organizatiei RAND, sub forma unui scenariu pentru o posibilă confruntare militară Rusia-NATO, pe teritoriul țărilor baltice, pornind de la premiza unei agresiuni a Rusiei [1]. Scopul acestui studiu este acela de a sugera că pentru a nu fi obligată să accepte înfrangerea în fața Rusiei, cu consecinte dezastruoase, NATO trebuie să se achite nota de plată militară, în zona mării Baltice pentru atacarea pe scară mare a Rusiei. Scenariu mult mai plauzibil pe care l-am detaliat într-un material anterior [2].

Scenariul cu atacarea de către Rusia a țărilor baltice nu este decît o diversiune pentru că Rusia nu are niciun interes militar sau economic în cele trei foste republici sovietice, cu a căror includere în NATO, Rusia a fost de acord în 2004. Pentru ce ar ocupa Rusia țările baltice, unde minoritatea rusă are posibilitatea să ocupe funcții în stat care le permite accesul la informații din interiorul NATO ? Totuși, presupunînd că Rusia ar cuceri țările baltice, ea n-ar cîștiga nimic din această aventură, într-o mare Baltică, din care se iese în marea Nordului prin strîmtoarea Skagerrak. Strîmtoare controlată de Danemarca, Norvegia și Germania, state membre NATO. Ce va face în continuare Rusia ? Le va ocupa și pe acestea pentru a-și deschide drumul spre Atlantic ?

Potrivit scenariului, impus de Pentagon experților RAND, Rusia ar trebui să ocupe cele trei state baltice în circa 36 -60 ore. Analiza Rand a luat în calcul forțele terestre ale NATO, compuse din șapte batalioane de infanterie, două batalioane infanterie motorizată și două mecanizate, toate ale celor trei țări baltice. Ceea ce omit specialiștii Rand este faptul că cele 11 batalioane ale țărilor baltice ( care compun trei brigăzi ) sunt atît de slab înarmate încît nu pot face față nici măcar unei brigăzi mecanizate rusești, compuse din patru batalioane.

La forțele armate ale țărilor baltice se adăugă două batalioane aeropurtate, două batalioane de elicoptere de atac și o brigadă mecanizată, toate aparținînd SUA. În decurs de 24 de ore de la declanșarea ofensivei, mai pot fi dislocate două batalioane de desant aerian britanice, două batalioane de tancuri poloneze și o altă brigadă aeropurtată americană. Practic, NATO poate conta pe patru-cinci brigăzi de forțe terestre.

În opinia specialiștilor Rand, Rusia poate concentra patru batalioane de tancuri, cinci de infanterie mecanizată, patru de infanterie motorizată, opt de desant și trei de infanterie marină ( existente în enclava Kaliningrad), trei batalioane de artilerie grea, două batalioane de lansatoare de proiectile reactive grele, cinci batalioane de proiectile reactive calibru mediu, două batalioane rachete Iskander, două batalioane rachete Tochka, șase batalioane de elicoptere de atac. Așadar, Rusia ar putea conta pe 10-11 brigăzi de forțe terestre, ceea ce înseamnă un raport de forțe de 2,7 : 1 în favoarea Rusiei. Dispozitivul NATO conține multe forțe aeropurtate, adică unități de infanterie ușoară, fără tancuri și sprijin cu foc, prin lansatoare reactive sau rachete tactice, ceea ce face ca raportul de forțe să fie în realitate de 4:1 în favoarea rușilor. O concluzie corectă a specialiștiilor Rand este aceea că fără cel puțin șapte brigăzi NATO ( din care trei de blindate grele, sprijinite de multă artilerie ), prezente de la debutul ostilităților, nu se poate opune o rezistență adevărată Rusiei.

Scenariul specialiștilor Rand ia în calcul forțele aeriene ale NATO, bazate în Lituania : o escadrilă ( 12-14 avioane ) de vînătoare americană cu F-15 C și două escadrile multirol britanice cu Eurofighter Typhoon. Din Polonia pot acționa două escadrile poloneze cu F-16, una cu MiG-29, două escadrile americane cu F-16, o escadrilă daneză cu F-16, o escadrila franceză cu Rafale, șase avioane canadiene CF 18. De la bazele din Suedia ar putea acționa o escadrilă de vînătoare americană cu F-15 C, două escadrile americane de vînătoare-bombardament cu F-15 E, șase avioane americane de atac la sol A-10, o escadrilă ”stealth” cu F-22 americane și o escadrilă norvegiană cu F-16. De pe un portavion american situat în marea Nordului ar putea acționa două escadrile F-18 americane. La acțiunile de luptă mai pot lua parte o escadrilă de vînătoare-bombardament americană cu F-15 E bazată în Anglia și o escadrilă de bombardament cu rază mare de acțiune americană cu B-1B din SUA.

Forțele aeriene pe care Rusia le poate opune, constau în nouă escadrile de vînătoare Su- 27, două escadrile de vînătoare-bombardament Su- 34, trei escadrile multirol MiG-29, patru escadrile de vînătoare MiG-31, cinci escadrile de bombardament ușor Su-24, patru escadrile de bombardiere grele Tu- 22M3.

În loc să caute prilejul de a se confrunta cu Rusia, printr-un atac surpriză, pornit din țările baltice care ar declanșa un război devastator, pe mai multe continente, ar fi de preferat ca SUA să înceapă dialogul cu Rusia, înainte de orice escaladare a înarmarilor în zonă. Numai că SUA se menține pe aceași poziție agresivă, subminînd orice tentativă de dialog a Rusiei și se sustrage oricărui regim reciproc de control al armelor convenționale pentru Europa. Poziție ce-i permite să desfășoare în continuare forțe suplimentare în regiune. Dialogul ar permite limitarea forțelor convenționale și echipamentelor militare de pe ambele părți ale frontierei NATO-Rusia.