Proiectantul avionului F-16 si Vladimir Putin, pe acelasi ton în privintaTurciei

Liderul de la Kremlin a sustinut o conferinta de presa, de aproape trei ore, la care au fost prezenti aproximativ 1.400 de jurnalisti din întreaga lume [1]. Vladimir Putin a calificat actiunile conducerii de la Ankara, în cazul doborîrii bombardierul rusesc, drept dusmanoase. Presedintele Vladimir Putin a declarat ca incidentul s-ar putea explica prin faptul ca cineva din conducerea turca a decis sa-i linga pe americani undeva. Daca mai devreme Turcia zbura si încalca spatiul aerian al Siriei, fara a fi pedepsita, dupa desfasurarea sistemelor rusesti de rachete antiaeriene S-400 Triumf în Siria, Turcia nu are decât sa se încumete.

Pozitia lui Vladimir Putin este sustinuta si de Pierre Sprey, proiectantul american al avionului F-16, utilizat de armata turca în doborîrea bombardierului rus. Pierre Sprey a absolvit facultatea de aeronautica a universitatii Yale, debutând la concernul aeronautic Grumman, în perioada în care au aparut avioanele A-6 Intruder, EA-6B Prowler si F-14 Tomcat (din filmul Top Gun). Apoi Perry a proiectat avioanele militare A-10 si F-16 si s-a pensionat din postul de asistent al secretarului de stat al Apararii SUA.

Pierre Sprey a dezvaluit jurnalistilor britanici de la Express ca incidentul de la granita dintre Turcia si Siria ar fi fost premeditat de Turcia [2]. Si ca doborîrea avionului rusesc Su-24 M, ar fi fost o operatiune pre-planificata, dovada fiind misiunea primita de avioanele F-16 turcesti care nu a fost una de patrulare, de rutina, de-a lungul frontierei, în regiunea turca Hatay, de la granita cu Siria. O astfel de misiune se executa la înaltimi de 6.000-10.000 metri pentru a economisi combustibilul, în timp ce avioanele turcesti au zburat la o altitudine de 2.300 – 4.200 m.

În conformitate cu Memorandumul privind campania din Siria, semnat de Moscova si Washington, rusii i-au informat pe omologii americani si turci, cu 12 ore înainte, cu toate detaliile misiunii, bombardierului Su-24 M, inclusiv obiectivul vizat si ora decolarii. Cele doua avioane F-16 turcesti au decolat de la baza aeriana Diyarbakar la orele 08:40, au stat în zona de serviciu în aer între orele 09:11-10:26 ( doborîrea avionului rusesc avînd loc la 10:24 ) si au aterizat la baza la orele 11:00.

Concluzia numarul 1 : durata de zbor de 2 ore 20 de minute, la mica altitudine, nu putea fi asigurata decît prin alimentarea în aer a avioanelor de vînatoare, de catre un avion cisterna KC-135 R, ceea ce dovedeste ca nu patrularea în zona, ci doborîrea avionului rusesc era misiunea avioanelor F-16.

Zona de serviciu în aer a avioanelor turcesti se afla la o distanta de 140-160 km, de baza aeriana ruseasca Hmeymim, de la malul marii Mediterana (altitudine 29 m), unde sunt amplasate radarele aviatiei ruse. Datorita curburii Pamîntului, chiar si în teren plan, la aceasta distanta, radarele (altele decît cele care folosesc reflexia ionosferica) descopera cu dificultate tinte care zboara sub 400 m.

Numai ca, de partea siriana a granitei exista un lant muntos cu altitudinea maxima de 1.439 m, în timp ce pe partea turca a granitei, muntii au vîrfuri care ating 2.190 m, ceea ce face ca radarele rusesti de la baza aeriana Hmeymim sa nu poata descoperi avioane care zboara în regiunea turca Hatay, sub 3.000 înaltime. Zborul avioanelor turcesti F-15, la altitudinea de 2.300-2.500 m pentru interceptarea bombardierului rusesc Su-24, a fost ceva dinainte calculat si s-a facut cu scopul de a ramâne sub altitudinea de acoperire a radarelor de baza aeriana Hmeymim.

Concluzia numarul 2 : obiectivul urmarit de turci a fost acela de a nu permite operatorilor radar rusi sa atentioneze pilotul Su-24, despre atacul initiat de avionul de vînatoare F-16, al Turciei.

Acest aspect explica si faptul ca pilotii rusi au afirmat ca nu au primit nici un avertisment din partea Turciei. Daca avertismentele au fost totusi transmise, turcii ca oricine din NATO, stiau ca statia radio de pe avionul Su-24 nu lucreaza în frecventa UHF, a aviatiei civile internationale si nu le putea receptiona. Rusii au stabilit împreuna cu americanii alte frecvente comune utilizate si de Turcia, ca parte a coalitiei anti-ISIS condusa de SUA. De n-au folosit turcii acele frecvente comune ?

Paradoxal, dar avionul Su-24 dispune de mijloace moderne de alarmare RWR si de contramasuri, în situatia în care devine tinta unui avion de vînatoare. Antenele statiei de alarmare pentru iradierea radar, de pe avionul Su-24 M, sunt dispuse pe prizele de admisie ale motoarelor, pe fuslaj, la extremitatile aripii si în coada. Su-24M dispune de un panou de afisare SPO-15C care alerteaza pilotul, vizual si acustic, atunci cînd modul de radiatie al radarului unui avion de vînatoare, întra în încadrare.

SPO-15 C identifica tipul de radar si tipul avionul de vînatoare, folosind memoria interna (majoritatea radarelor de pe avioanele americane functioneaza în jur de 10 GHz), indica directia avionului de vînatoare fata de propria directie de zbor (deasupra, în fata, în spate, lateral), stabileste ordinea prioritatii contramasurilor pentru fiecare amenintare. Sistemul defensiv este controlat de un calculator (BKO-2 Karpaty) care comanda urmatoarele contramasuri : bruiaj activ în spectrul radar cu statia SPS- 161/162, bruiaj pasiv în spectrul radar, prin lansarea de fîsii de staniol si lansarea de capcane termice, cu cele doua dispozitive APP-50A, eficiente împotriva ogivelor de ghidare a rachetelor dirijate pe fascicol termic.

Principalul mister al acestui eveniment este nefolosirea contramasurilor (capcanelor termice) de catre pilotul avionului Su-24, la lansarea rachetei dirijata pe fascicol termic, de avionul de vînatoare F-16. Motivul necuplarii contramasurilor de catre pilotul avionului Su-24 M, s-a datorat absentei avertizarii cu privire la iradierea de catre radarele avioanelor de vînatoare F-16 turcesti. Pilotii de vînatoare turci, fie au decuplat radarele, fie le-au mentinut în regim de observare. Desi în prima parte a zilei, nu au fost executate misiuni de bombardament ale coalitiei anti-ISIS, conduse de SUA, a fost semnalata prezenta în zona a doua avioane E-3 AWACS (unul american si altul saudit) simultan cu avioanele de vînatoare turce.

Concluzia numarul 3 : pe lînga dirijarea la interceptare a avioanelor F-16 turcesti, unul din avioanele E-3 AWACS ar fi avut si sarcina de a receptiona si bruia reteaua de dirijare si avertizare a bombardierelor rusesti, pentru a nu permite alertarea pilotului avionului Su-24 M vizat. E-3 AWACS saudit mai are si posibilitatea transmiterii situatiei radar catre avioanele F-16 turcesti, prin linia de date Link 16 (montata pe avioanele NATO). Ceea ce le-ar fi permis pilotilor turci descoperirea, urmarirea tintei si doborîrea ei, adica a bombardierul rus, fara s-o încadreze cu radarul de bord.

Ogivele rachetelor dirijate pe fascicol termic de pe avioanele de vînatoare, sunt cuplate de la sol si pe timpul zborului, emit în casca pilotului un semnal auditiv care indica încadrarea automata a tintei, fara sa fie nevoie de radar. Avionul Su-24 M zbura de la vest la est, la altitudinea de 5.800 m, în timp ce avionul de vînatoare turcesc zbura de la nord spre sud, la 2.500 m, ca sa-l intercepteze. La acea ora soarele era la sud-est. Pe aceasta directie de zbor, F-16 nu putea doborî bombardierul rusesc pentru ca F-16 zbura mai jos cu 3.200 m decît acesta, cu soarele în fata si tinta nu era cu ajutajele motoarelor în fata avionului de vînatoare. Iar racheta aer-aer dirijata pe fascicol termic, lansata de F-16, s-ar fi dirijat spre soare, aceasta fiind sursa calorica cea mai puternica.

Concluzia numarul 4 : E-3 AWACS saudit a dirijat avionul de vînatoare turcesc, pentru a ajunge perfect în spatele bombardierului rusesc, stiind ca prin aceasta manevra, F-16 intra în spatiul aerian al Siriei.

Reamintesc ca armata rusa a probat cu filmari aeriene ca în ultimii doi ani, Turcia a fost beneficiara petrolului de contrabanda comercializat de ISIS. Coalitia anti-ISIS condusa de SUA cunostea aceasta operatiune, dovada ca timp de un an si jumatate, n-a bombardat nici autocisternele ISIS, nici cîmpurile de extractie din Siria, aflate în posesia ISIS. O face acum Rusia, sistematic, taind Turciei aceasta sursa energetica.

Totodata, dupa doborîrea avionului Su-24 M, compania rusa Rosatom a sistat lucrarile la centrala nucleara (cu patru reactoare de 1.200 MW), din provincia turca Mersin, în timp ce, Gazprom a înghetat proiectul gazoductului Turkish Stream, prin care statele membre UE urmau sa depinda energetic de Turcia, cumparînd gaze rusesti de la Turcia. Economia Turciei risca sa capoteze, fara un sprijin energetic substantial, motiv pentru care Turcia a renuntat la tonul agresiv, în disputa cu Rusia, sperînd la revenirea relatiilor bune din trecut.

Totusi, Turcia continua sa sustina ca nu este vinovata, în cazul doborîrii avionului Su-24 din Siria si ca eroarea ar fi apartinut pilotului rus. În replica, ambasadorul rus în Turcia, Andrei Karlov, a declarat ca Rusia asteapta ca Ankara sa îndeplineasca trei conditii pentru a se putea depasi tensiunea dintre cele doua tari. Turcia trebuie sa îsi ceara scuze pentru doborârea avionului rusesc, care a dus la moartea a doi militari rusi, iar vinovatii trebuie sa fie gasiti si trasi la raspundere. Turcia mai trebuie sa plateasca compensatii pentru pagubele produse Rusiei prin acest incident.