O invazie terestră, prin surprindere, a forțelor NATO nu sperie Rusia. Ea are suficiente mijloace de luptă pentru a o respinge de la început. Singura vulnerabilitate o constituie bastioanele sale înaintate de la marea Neagră și marea Baltică : Crimeea și Kaliningrad.

Rusia a creat în jurul Crimeei și a enclavei Kalinigrad zone de interdicție aeriană -A2/AD“bubble”, care împiedică accesul NATO în spațiul său aerian. Pînă acum, împiedicarea unei aeronave ( avion sau rachetă de croazieră ) de a lovi un obiectiv de la sol se făcea prin detectarea și distrugerea acesteia. Fiind folosite în acest scop avioane de interceptare, rachete și artilerie AA. Experții NATO au remarcat complexitatea dispozitivului de apărare AA al A2/AD, acesta fiind unul stratificat, cu o densitate mare de mijloace, toate fiind integrate sistemelor de automatizare a conducerii de tip Polyana D4M1.

Însă aceasta este doar partea vizibilă a icebergului. În arsenalul zonelor sale de interdicție aeriană A2/AD, Rusia a introdus și cîteva noi categorii de sisteme, cu eficacitate maximă ( de luptă și de asigurare de luptă ) pe care NATO nu le poate contracara. Din categoria mijloacelor de asigurare de luptă fac parte echipamentele de bruiaj rusești 1RL257 Krasukha-4 și R-330ZH Zhitel care crează un ”scut de invizibilitate” a celor mai importante elemente de obiective apărate. Sistemele acționează doar împotriva sistemelor de detecție și de dirijare a focului, de pe mijloacele aeriene. Ele scot din funcțiune sistemele de ghidare ale rachetelor de croazieră inamice, ale avioanelor de atac și ale munițiilor inteligente, lansate de acestea. De exemplu, sunt bruiate :

1. radarele de bord ale avioanelor de atac și ale rachetelor.
2. liniile de transmitere a datelor de pe avioane, rachete de aviație și de croazieră.
3. receptoarele de poziționare GPS de pe avioane, rachete de croazieră și bombe de aviație.
4. senzorii în infraRoșu și în frecvențele de dirijare laser ale rachetelor și bombelor de aviație.

Dacă militarii americani, de la baza aeriană Ain al-Asad din Irak, ar fi avut în dotare sisteme de bruiaj similare celor rusești, nicio rachetă balistică iraniană nu și-ar fi lovit ținta.

Totuși, acest ”scut de invizibilitate” nu poate împiedica o operație de desant maritim, realizat de flota navală americană, cea mai puternică din lume. Pentru a elimina și această vulnerabilitate, al doilea nou tip de sistem, pe care se bazează zonele de interdicție aeriană A2/AD rusești, dispune de rachete hipersonice. Doar Rusia are în dotare astfel de mijloace care nu pot fi interceptate de niciun scut antibalistic sau sistem antiaerian american. Prin urmare A2/AD rusești nu se limitează doar la apărarea zonei de vulnerabilitate, ci extind sfera angajării luptei anti-invazie pe căile maritime de acces îndepărtate. Acolo unde marina militară a SUA nu se poate apăra și nici nu poate riposta.

Rusia dispune de două tipuri de rachete hipersonice. Kh-47M2 Kinzhal este operațional, are o rază de acțiune de 2000-3000 km ( fată de 1300-1700 km, cît are raza de acțiune racheta de croazieră BGM-109 Tomahawk sau 900 km, cît are raza de acțiune avionul îmbarcat F/A-18 ). Kinzhal are o viteză de Mach 10 ( 14700 km/h ), la altitudinea de 19 km, fiind lansată de pe avioane MiG-31 și Tu-22M. 3M22 Zirkon este în faza de testare avansată, are o rază de acțiune de 1000 km, o altitudine de croazieră de 40 km, o viteză de Mach 8-9 ( 9800-11000 km/h) și are capacitatea de a executa manevre în direcție și în înălțime. Ea va înzestra cu prioritate navele de suprafață mici ( nave de patrulare, corvete, fregate ) ale flotei mării Baltice și a Negre. Raza de acțiune a rachetelor hipersonice rusești este mai mare decît cea a avioanelor îmbarcate și a rachetelor de croazieră americane. Echipamentele lor de bord permit dirijarea pe finalul traiectoriei pentru impactul precis cu navele de suprafață în marș. Probabilitatea de străpungere a apărării AA, este una absolută ( 100 % ). De aceea, misiunea rachetelor hipersonice este aceea de a scufunda în 5-10 minute o gruparea navală de invazie a SUA, formată din 50-70 de unități de luptă, înainte ca aceasta să poată să-și lanseze avioanele și rachetele de croazieră.

Din punct de vedere cronologic, pentru Rusia, necesitatea creării zonelor de interdicție aeriană și navală, a apărut odată cu Euromaidanul de la Kiev, unul din scopurile urmărite de SUA, fiind acela de înlocui navele flotei ruse a mării Negre, cu cele ale flotei a 6-a americane, în bazele navale din Crimeea. Se poate concluziona că decizia Washingtonului de mărirea a presiunii asupra Rusiei a fost una proastă, ea avînd un efect invers decît cel scontat. Deoarece SUA a forțat Rusia să schimbe radical principiile de întrebuințare în luptă, prin crearea de noi sisteme pentru care SUA nu are antidot. De aceea, SUA nu a prevăzut că Rusia ar putea monta racheta hipersonică Zirkon într-un container de lansare, pe o navă comercială aflată în marea Mediterană sau marea Nordului. Ceea ce ar permite scufundarea portavioanelor americane înainte de a intra în marea Neagră sau marea Baltică.

Valentin Vasilescu