Înspaimîntatorul Joc Nuclear

Reflectoarele politice-mediatice, care fac sa iasa în relief testele nucleare si antirachete ale Coreei de Nord, lasa în umbra cadrul general în care ele sunt înscrise: acel al unei curse a înarmarii crescînde la armamente, care în timp ce ei detin un arsenal nuclear capabil sa eradice specia omeneasca de la suprafata Pamîntului, tintesc catre transportatoare de tehnologie din ce în ce mai sofisticate.

Federatia Americana de Stiinta (FAS), estimeaza ca, în 2017, Coreia de Nord are ”material susceptibil de fisiune nucleara, pentru a produce, potential, de la 10 la 20 de ogive nucleare, însa nu exista dovezi disponibile ca aceste ogive nucleare pot fi transportabile de rachete balistice”.

De asemenea de acord cu FAS, SUA detine 6800 ogive nucleare, dintre care 1650 strategice si 150 nestrategice, care sunt apte în orice moment, sa fie lansate. Incluind cele franceze si britanice (respectiv 300 si 215), fortele nucleare ale NATO detin 7315 ogive nucleare, dintre care 2.200 sunt gata sa fie lansate, comparativ cu cele 7.000 ruse, dintre care 1950 sunt pregatite pentru lansare. De acord cu estimarile FAS, aproximativ 550 ogive nucleare americane, franceze si britanice, gata pentru lansare, se gasesc stationate în Europa, în apropiere de teritoriul rus. Este ca si cum Rusia ar fi situat în Mexic, sute de ogive nucleare pentru a fi lansate împotriva Statelor-Unite.

Adaugînd ogivele chinezesti (270), pakistaneze (120-130), indiene (110-120) si israelite (80), numarul total de ogive nucleare este estimat la aproximativ 15.000. Sunt estimari aproximative, aproape sigur în mod implicit. Si cursa la armamentul nuclear continua, cu modernizarea neîncetata de ogive si transportatoare nucleare.

În frunte se gasesc Statele-Unite, care efectueaza teste continue de rachete balistice intercontinentale Minuteman III, si se pregatesc sa le înlocuiasca cu noi rachete (costul estimat în 85 miliarde de dolari). Congresul a aprobat, în 2015, un plan (estimat de aproximativ 1000 miliarde de dolari), pentru a împuternici fortele nucleare cu înca 12 submarine de atac (7 miliarde de dolari pe unitate), fiecare înarmat cu 200 ogive nucleare si tot atîtea bombardiere strategice (550 milioane/unitate), fiecare înarmat cu 20 de ogive nucleare. Pe acelasi scenariu, iese în evidenta substituirea bombelor nucleare nord-americane B61, distribuite în Italia si în alte tari europene, cu noile arme B61-12, de ’first strike’.

Fortificarea fortelor nucleare, include de asemenea ”scutul antiracheta” pentru a neutraliza represaliile ostile, asa cum au fost distribuite de SUA în Europa, împotriva Rusiei, si în Coreea de Sud, nu contra Coreei de Nord, însa de fapt, contra Chinei.

Rusia si China accelereaza modernizarea fortelor lor nucleare pentru a nu ramîne în urma. În 2018, Rusia va dispune de o noua racheta balistica intercontinentala, Sarmat, cu o raza de aproape de 18.000 km, capabila sa transporte 10-15 ogive nucleare care, cazînd în atmosfera cu o viteza supersonica (mai mult de 10 ori viteza sunetului) manevreaza sa scape de rachetele interceptoare, strapungînd ”scutul”.

În aceasta situatie în care un mic cerc de State detin oligopoliul armelor nucleare, unde cei care le detin, ameninta pe cei care nu le au, este de fiecare data mai probabil ca altii sa încerce sa le obtina, si sa aiba succes. În afara celor 9 tari care poseda deja arme nucleare, exista aproximativ 35 capabile sa le construiasca.

Toate acestea sunt ignorate de ziare si stirile de televiziune, atunci cînd lanseaza alarma despre Coreia de Nord, denuntata ca fiind unica sursa de amenintare nucleara. De asemenea este ignorata lectia pe care Pyongyang spune ca a învatat-o: Ei amintesc ca Kaddafi a renuntat complect la orice program nuclear, permitînd inspectiile CIA pe teritoriul Libiei. Însa acest lucru nu l-a salvat atunci cînd SUA si NATO au hotarît sa distruga Statul Libian. Daca ar fi avut arme nucleare, astfel se gîndeste în Pyongyang, nimeni ar fi avut curajul sa-l atace. Acest mod de a gîndi de asemenea poate fi utilizat de altii: în actuala situatie mondiala, este mai bine sa ai arme nucleare, decît sa nu le ai.

Cu toate ca, a se baza pe aceasta logica periculoasa, creste probabilitatea de proliferare nucleara; Tratatul despre Interzicerea de Arme Nucleare, adoptat de Natiunile Unite, de marea majoritate, în ultima luna Iulie, este ignorat de toate puterile nucleare, membrii ai NATO (incluind Italia), si de partenerii principali (Ucraina, Japonia, Australia). Este fundamental sa existe o mobilizare generala, pentru a impune ca tara noastra sa adere la Tratatul de Interzicere de Arme Nucleare, si astfel sa fie scoase bombele nucleare ale SUA de pe teritoriul sau, a caror prezenta violeaza Tratatul de Ne Proliferare, ratificat deja de Italia. Daca va exista lipsa de constiinta politica, cel putin, va trebui sa dezlantuie instinctul de supravietuire.