Intenționînd să se retragă din Tratatul INF, Pentagonul a lansat în urmă cu patru luni proiectarea de noi rachete de croazieră, interzise pînă atunci. Desigur, Rusia a făcut la fel, utilizînd cea mai recentă tehnologie din SUA, capturată pe câmpul de luptă sirian.
În septembrie 2018, cînd decizia de retragere a SUA din Tratatul INF părea deja luată, concernul Lockheed Martin a primit de la Pentagon, un contract pentru proiectarea unei variante cu rază de acțiune extinsă la 1.900 km, a rachetei de croazieră AGM-158. Aceasta va fi gata în anul 2023, va putea fi lansată de la sol.
Racheta de croazieră americană AGM-158B JASSM-ER ( Joint Air-to-Surface Standoff Missile-Extended Range ), este lansată de pe avioane, are o rază de acțiune de 925 km este foarte greu detectabilă pe radar. După raidul american din Siria, din 13 aprilie 2018, două rachete AGM-158B care nu au explodat, au fost găsite de armata siriană. Pe 18 aprilie rachetele au fost trimise în Rusia pentru a fi analizate.
Ministrul rus al Apărării, generalul Serghei Șoigu, i-a propus președintelui două măsuri imediate, ca reacție la desființarea Tratatului INF. Prima se referă la crearea unei versiuni terestre a instalației de lansare de pe nave, a rachetelor de croazieră Kalibr. Cele peste 200 de rachete Kalibr testate în Siria s-au dovedit fiabile și extrem de precise. Președintele Vladimir Putin a atras atenția că Federația Rusă nu va face ea primul pas ci va acționa în oglindă la inițiativele americane.
Racheta rusească Kalibr are o rază de acțiune de 1.500-2.500 km și este dotată cu echipamente de navigație pasive ( inerțiale și poziționare GLONASS prin satelit ) și dispune de senzori optici de localizare a țintei. Ceea ce reduce probabilitatea de detecție de către inamic, prin captarea emisiei electromagnetice emise.
Pentru a deveni un vector de descurajare nucleară redutabil, racheta Kalibr cu baza la sol, trebuie modificată pentru a reflecta un ecou radar mult mai slab. Adică să fie detectată de la distanțe mici sau deloc. Această cerință se obține fie din proiectarea pe calculator a formei rachetei, fie prin înlocuirea panourilor de înveliș metalice cu cele din materiale compozite, radar-absorbante. Adică la fel ca racheta americană AGM-158B.