NATO se afla în spatele atacului turc asupra Siriei

Germania, Franța, Italia și alte țări care, în ținuta membrilor Uniunii Europene, condamnă Turcia pentru atacul asupra Siriei, sunt, împreună cu Turcia, membri NATO, care, în momentul în care atacul era deja în curs de desfășurare, și-au reiterat sprijinul pentru Ankara. El a făcut-o oficial, Secretarul General al NATO, Jean Stoltenberg, reunidu-se la 11 octombrie în Turcia, cu președintele Erdoğan și cu Ministrul de Externe, Çavușoğlu [1].

"Turcia se afla în prima linie, în această regiune foarte volatilă, nici un alt Aliat nu a suferit atît de multe atacuri teroriste ca Turcia, nimeni nu este mai expus la violența și turbulența care provine din Orientul Mijlociu", a declarat Stoltenberg, recunoscând că Turcia are preocupări "legitime" cu propria sa securitate. După ce l-a sfătuit diplomatic să "acționeze cu moderație", Stoltenberg a subliniat că Turcia este "un aliat de valoare al NATO, important pentru apărarea noastră colectivă" și că NATO este "ferm angajat să-și apere securitatea". În acest scop - a specificat - NATO și-a marit prezența aeriană și navală în Turcia și a investit mai mult de 5.000.000.000 de dolari, în baze și infrastructuri militare. În plus, el a plasat o comandă importantă (nemenționată de Stoltenberg): LandCom, responsabil de coordonarea tuturor forțelor terestre ale Alianței.

Stoltenberg a evidențiat importanța "sistemelor de apărare antirachetă" ale NATO pentru a "proteja granița de sud a Turciei", oferită în rotație de către Aliați. În acest sens, Ministrul Afacerilor Externe, Çavușoğlu, a mulțumit, în special, Italiei. Din iunie 2016, Italia a instalat în provincia din sud-estul Turciei, în Kahramanmaraș, "sistemul de apărare aeriană" SAMP-T, produs împreună cu Franța. O unitate SAMP-T cuprinde un vehicul de comandă și control, și șase vehicule de lansare, fiecare înarmat cu opt rachete. Situati în apropiere de Siria, ei pot abate orice avion în spațiul aerian sirian. Deci, functia lor, este orice, însa, mai puțin defensivă. În Iulie trecut, Camara și Senatul, pe baza deciziei comisiilor straine comune, au deliberat să prelungească până la 31 Decembrie, prezența unității de rachete italiene în Turcia. Stoltenberg a informat de asemenea că sunt în curs negocierile între Italia și Franța, a producătoarelor comune ale sistemului de rachete SAMP-T, și Turcia, care doreste să îl cumpere. La acest punct, pe baza decretului anunțat de Ministrul Afacerilor Externe, Di Maio, pentru a bloca exportul de arme catre Turcia, Italia ar trebui să-si retragă imediat sistemul de rachete SAMP-T de pe teritoriul turc, și să se angajeze să nu-l vândă Turciei.

Continuă, astfel, tragicul teatru al politicii, în timp ce în Siria sângele continuă să izvorasca. Cei care sunt acum îngroziți cu noile massacre, și cer să se blocheze exportul de arme catre Turcia, sunt aceiași care și-au întors capul, atunci când propriul New York Times a publicat în o investigație detaliată asupra rețelei CIA [2], prin care au ajuns la Turcia, de asemenea din Croația, râuri de arme pentru războiul camuflat în Siria [3]. După ce au demolat Federația Iugoslava și Libia, NATO a încercat aceeași operațiune în Siria. Forța de șoc era constituita dintr-o armată agresivă de grupuri islamice (până de curând etichetate de către Washington ca teroriști) proveniti din Afganistan, Bosnia, Cecenia, Libia și din alte țări. Ei afluiau în provinciile turcești din Adana și Hatai, la granița cu Siria, unde CIA deschisese centre de instruire militară. Comandamentul operațiunilor se gasea la bordul navelor NATO, în portul Alessandretta. Toate acestea sunt suprimate, iar Turcia este prezentată de Secretarul General al NATO ca fiind Aliatul "cel mai expus la violența și turbulența din Orientul Mijlociu".