În perioada Razboiului Rece, sovieticii au creat o retea energetica de aprovizionare a Europei, canalizata pe trei din cele patru directii strategice ale Teatrului de Actiuni Militare (TAM) ale continentului european. TAM terestre reprezinta un spatiu geografic de marimea unei parti dintr-un continent, pe care puterile militare beligerante si-l revendica si în care-si desfasoara operatiile militare propriu-zise. Directiile strategice terestre sunt niste fâsii imaginare, largi si adânci dintr-un TAM care permit ducerea operatiilor militare.
– Prima era Directia strategica Baltica care strabate câmpia nord europeana si se termina pe litoralul Marii Baltice, aprovizionînd cu gaze naturale Finlanda, Estonia, Letonia si Lituania.
– Cea de-a doua era Directia strategica Bielorusa care alimenta Belarus, Polonia si Germania de Est. Ca urmare a unificarii Germaniei, aprovizionarea partii estice a acesteia n-a mai depins de Rusia. Destramarea Tratatului de la Warsovia, a facut ca tarile baltice si Polonia sa fie primite în NATO si atitudinea acestor state a devenit ostila fata de Rusia. Prin urmare, din toamna anului 2012, cele doua gazoducte au fost înlocuite cu conducta de gaze North Stream, cu o capacitate de 110 miliarde metri cubi anual, care transporta gaze din Rusia pâna în Germania, pe sub Marea Baltica, ocolind tarile baltice si Polonia.
– Cea dea treia este Directia strategica Ucraineana care porneste din Rusia, urmeaza estul si sudul Ucrainei, ajunge la Bratislava (Slovacia), apoi la Viena. Aceasta fiind reteaua cu cel mai mare debit a Gazprom. Ca urmare a deselor furturi din conducte si a neplatii gazelor consumate, în ultimii ani, Ucraina a devenit un partener indezirabil pentru Rusia. Asadar, Gazprom a cautat un alt coridor energetic decît Ucraina pentru aprovizionarea centrului Europei si a Balcanilor.
În 2009, Vladimir Putin a facut României o oferta uluitoare, anume sa ia locul Ucrainei si sa vînda ea Europei gazul rusesc. Ceea ce însemna ca România putea cîstiga anual cîteva sute de milioane USD, din tranzitul gazelor rusesti. Presedintele Traian Basescu a refuzat oferta pentru realizarea gazoductului South Stream care pornea de la portul Anapa, de pe litoralul rusesc si traversa Marea Neagra, ajungînd în România. România îsi asigura 75 % din necesarul de gaze pe plan intern, numai ca firma OMV din Austria, este cea care exploateaza gazul românesc. România mai miza si pe descoperirea si exploatarea unor zacaminte importante în Marea Neagra care sa completeze restul de 25 %, pe care le importa din Rusia. Numai ca incompetenta si coruptia guvernantilor români, a facut ca România sa nu devina cel mai important hub al gazelor europene, iar zacamintele românesti din Marea Neagra sa ajunga, pîna la urma, în posesia companiei rusesti Lukoil.
Imediat, Gazprom a mutat proiectul South Stream mai la sud, în Bulgaria. De asta data, UE prin oficialii germani, a fost cea care a exercitat presiuni asupra bulgarilor pentru a renunta la proiect. Ce interes urias avea Germania în acest joc, vom vedea în cele ce urmeaza.
– Cea de-a patra directie strategica a TAM European este cea Balcanica, o punte de legatura cu continentele asiatic si african, compusa din doua articulatii, sub forma unor fâsii înguste, numite directii operative. Una dintre ele este Directia operativa Turca care porneste de la Ankara, trece prin Istanbul, pe unde se face trecerea de pe continentul asiatic, prin strâmtorile Bosfor si Dardanele. În 2005 Gazprom a dat în functiune gazoductul Blue Stream, care traverseaza Marea Neagra, ajunge în partea asiatica a Turciei si se opreste în Ankara.
Cum debitul initial al acestui gazoduct este prea mic (16 miliarde metri cubi pe an ), el nu putea devini coridorul sudic de gaz al Europei pentru a înlocui Ucraina. Recep Erdogan, care se autointitula atunci ”Putin al Turciei”, a propus Moscovei, ca statele Europei sa cumpere gaze rusesti de la granita UE, adica de la Turcia. Asa luînd nastere proiectul Turkish Stream care trebuia sa aduca gaz rusesc direct în partea europeana a Turciei, pe sub Marea Neagra. Prin Turkish Stream, 70 % din statele membre UE urmau sa depinda energetic de un stat care nu era membru UE. Odata cu doborîrea avionului rusesc Su-24 în spatiul aerian sirian, de catre un F-16 turcesc, relatiile dintre Turcia si Rusia s-au deteriorat si economia turca a fost lovita în plin.
Turcia care era al doilea cel mai mare consumator al Gazprom, a ajuns în situatia de a nu putea înlocui alimentarea cu gaz rusesc, întrucît Turcia ar avea nevoie de 50-60 miliarde metri cubi pe an. Iranul este aliatul Rusiei si nu are interesul de a-i lua locul Gazpromului. Azerbaidjanul nu e capabil sa furnizeze decît o cantitate limitata de gaze, 16 miliarde metri cubi, din care zece sunt pentru Europa si doar sase pentru Turcia. Cine are de cîstigat ? Cum Germania a adoptat o politica de interzicere a construirii de centrale nucleare, 70 % din necesarul energetic al tarii, va trebui asigurat de gazul rusesc. Germania a facut pe loc un acord cu Gazprom pentru a dubla debitul de gaze rusesc, prin construirea a înca o conducta, paralela cu cea existenta (North Stream ). Din 2019, Germania nu numai ca va continua sa fie motorul Europei, dar va ajunge sa contoleze dezvoltarea economica, prin energie, zona Balcanilor de vest (Slovenia, Albania, Macedonia, Muntenegru, Bosnia-Hertegovina, Serbia, Croatia si Slovenia) si centrul Europei (Slovacia, Cehia, Austria, Ungaria, R.Moldova, România si Bulgaria ).
Articole de acelaşi autor
Trimiteţi un mesaj
