De la Silvio Berlusconi, Italia încearca sa se apropie de Rusia cu care ea are nenumarate interesse comune. Cu toate acestea, angajamentul nu duce niciodata la masuri concrete importante, Italia fiind membru al OTAN-ului, si ca atare, este constrînsa sa fie un inamic al Rusiei.
“Consider foarte important confruntar un partener strategic asa cum este Federatia Rusa, necesar pentru a descoperi solutii pentru principalele crize regionale”- a spus Primul Ministru Conte în conferinta de presa comuna, la sfîrsitul reuniunii cu Presedintele Putin, pe 24 Octombrie, la Moscova. Problema fundamentala care trebuie sa fie rezolvata -a subliniat – este”criza în Ucraina, care a pus în discutie bazele relatiei între Uniunea Europeana si Rusia”. Însa, “în ciuda permanentei motivelor care au dus la sanctiunile europene, instrument care va fi depasit cît mai rapid posibil”, starea relatiilor bilaterale între Italia si Rusia, este Excelenta”.
Declaratii care reamintesc pe cele ale Primului Ministru Renzi, într-un scenariu de discutie cu Presedintele Putin, la St. Petersburg, în 2016: “Termenul Razboiul Rece se gaseste afara din contextul Istoriei si al realitatii. Uniunea Europeana si Rusia trebuie sa fie vecini excelenti”. Declaratii care sunt reluate si amplificate, în mod diplomatic, de Moscova, într-o tentativa de a scadea tensiunile: “Conte, la Moscova, de fiecare data mai puternica, alianta cu Rusia”, intituleaza agentia rusa ‘Sputnik’, pe 25 Octombrie, vorbind despre “o vizita de 360 de grade”. A fost în realitate, o vizita de 180 de grade, deoarece Conte (ca si Renzi, în 2016) sa prezentat ca Sef al Guvernului unei tari al Uniunii Europene, finalizînd vizita cu acorduri economice cu Rusia.
Primul Ministru a omis faptul ca Italia face parte din NATO, sub comanda Statelor-Unite, tara pe care Guvernul Conte o considera “aliatul privilegiat”, cu care a stabilit “o cooperare strategica, aproape o înfratire”. La întîlnirea Italia-Rusia, deci, a luat loc, ca ‘invitat fantoma’, “aliatul privilegiat” sub îndrumarea caruia se situeaza Italia.
În acest mod, a fost trecut sub tacere faptul ca, pe 25 Octombrie – o zi mai tîrziu dupa ce Primul Ministru, la Moscova, definise ca “excelenta” starea relatiilor bilaterale Italia-Rusia – fortele armate începusera, sub comandoul SUA, împreuna cu cele ale celorlalte tari apartinînd lui NATO, exercitiul de razboi Trident Juncture 2010, îndreptat spre Rusia. Exercitiu în care comandourile si bazele SUA/NATO, în Italia, dezvoltasera un rol de o importanta primordiala.
De asemenea a fost trecut sub tacere faptul ca, pe 25 Octombrie – o zi dupa ce Primul Ministru Conte, la Moscova, definise Rusia ca “partener strategic”; – la Bruxelles, guvernul sau participa la Consiliul Atlanticului de Nord, care în unanimitate acuza Rusia, conform “informatiilor” furnizate de Statele-Unite, de a viola Tratatul INF cu un “comportament destabilizator pentru siguranta noastra”. Guvernul Conte a sprijinit astfel, planul Statelor-Unite, de a iesi din Tratatul INF, si de a instala din nou în Europa (inclusiv în Italia) rachete nucleare de distanta intermediara, îndreptate spre Rusia. Acelorasi rachete li se vor alatura noile bombe nucleare B61-12, pe care Statele-Unite vor începe sa le instaleze începînd din luna Martie 2020, în Italia, Belgia, Olanda, si probabil, în alte tari europene, în functie anti-rusa.
La conferinta de presa, ca raspuns unui jurnalist, Putin a clarificat ca tarile europene care vor accepta sa instaleze rachete nucleare de distanta intermediara pe teritoriile lor, vor pune în risc propria lor siguranta, pentru ca Rusia va fi gata sa raspunda.
Conte a asigurat ca “Italia înfrunta cu neliniste aceasta discordie, si va face totul pentru ca sa se mentina deschisa asupra acesteia, o fereastra de dialog”. Ceea ce si face, pregatindu-se sa gazduiasca si sa utilizeze, sub comandoul SUA, noile bombe nucleare B61-12, cu capacitate de patrundere, pentru a distruge bunkerele centrelor de comanda ruse.