Israel contra Venezuelani

O a unsprezecea încercare de lovitură de stat a avut loc în timpul weeke-ndului din 24 iunie 2019 în Venezuela. Toți protagoniștii au fost arestați, iar ministrul de Informații, Jorge Rodríguez, a explicat îndelung la televiziune, intrarile si iesirile acestei afaceri. Aceasta a fost eclipsata în presã din cauza jenei unuia dintre sefi cu ocazia aparitiei sale în tribunal, si dupa aceea cu ocazia mortii lui la spital. Ea este totusi fosrte instructiva.

Într-adevăr, spre deosebire de situatiile anterioare, acest complot a fost observat timp de 14 luni de o unitate militară de Informații care fusese formată de Inteligența cubaneză. De-alungul acestei întregi perioade, venezuelanii au patruns în grup și au supravegheat comunicațiile audio și video. Ei au astfel 56 de ore de înregistrare, care furnizeazaă multe dovezi incontestabile.

Mulți dintre indivizii arestati fusesera deja implicati în conspirații anterioare, ceea ce a făcut dificilă conceperea acestei operațiuni, diferită de cele comandate anterior de CIA.

Nu mai există viitor pentru opoziție, decât pentru guvern

Două observații se impun. În primul rând, acest complot a fost îndreptat contra președintelui constituțional Nicolás Maduro și contra președintelui auto-proclamat Juan Guaidó, pentru a-l aduce pe un al treilea om la putere, generalul Raúl Isaías Baduel.

Acesta din urmă, fost șef de stat-major, apoi ministrul Apărării, fusese demis din funcțiile lui, de președintele Hugo Chávez, care se întorsese împotriva lui și preluase conducerea opoziției în 2009. Cu toate acestea, sa dovedit că deturnase bani din ministerul său. El a fost judecat și condamnat la 7 ani de închisoare ferma pe care a îndeplinit-o. El a fost din nou incarcerat în timpul mandatului președintelui Nicolás Maduro și este încă arestat. Un comando trebuia să-l elibereze și să-l ducă la televiziunea națională pentru a anunța schimbarea regimului.

Faptul de a promova un al treilea președinte, confirmă analiza noastră publicată acum doi ani [1], potrivit careia, scopul Statelor Unite nu este să înlocuiască regimul bolivarian cu un altul mai ascultător, ci să distrugă structurile de stat din țară. Din punctul de vedere al SUA, nici majoritatea naționalistă, nici opoziția pro-americană nu trebuie sa spere pentru un viitor.

Venezuelanii care îl urmează pe Guaidó și cred că sprijinul SUA îi vor conduce la victorie trebuie în prezent să-și constate greșelile. Irakianul Ahmed Chalabi și Libianul Mahmoud Jibril s-au întors în țările lor în bagajele GI’ului. Nu au cunoscut niciodată destinul pe care ei l-au sperat.

Analizele clasice ale secolului XX, potrivit carora Statele Unite preferă guverne vasale în loc de egale, sunt depășite în stadiul actual al capitalismului financiar transnațional. Acesta este sensul doctrinei militare Rumsfeld / Cebrowski, în vigoare din 2001 [2], care a devastat deja «Orientul Mijlociu Extins» și se abate acum asupra «Bazinul Caraibelor».

Conform înregistrărilor complotului, acesta nu a fost organizat de Statele Unite, chiar daca este probabil că l-au supravegheat, ci de către israelieni. În ultimii 72 de ani, CIA a organizat un număr incredibil de «schimbări de regim» prin «lovituri de stat» sau «revoluții colorate». Din motive de eficiență, Agenția poate încredinta simultan misiuni identice mai multor unități, sau poate chiar delega anumite operațiuni sub-contractanților. Acest lucru este ades cazul Mossad-ului, care, de asemenea închiriază serviciile sale a numerosi alți clienți.

Astfel, acum patru ani, o altă încercare de lovitură de stat a avut loc în Venezuela. Operațiunea prevedea atunci diverse asasinate, și o demonstrație care urma să ia cu asalt palatul prezidențial de Miraflores. TeleSur a arătat că această tentativa a fost încadrată de străini care au sosit special în țară în zilele care au precedat-o. Nu vorbeau spaniola. De asemenea, traseul demonstrației fusese marcat în mod misterios cu graffiti ale stelelor lui David și instrucțiuni în ebraică.

Israelul în America Latină

Prudent, ministrul Jorge Rodríguez a evitat să se pronunte în mod public, pentru a spune dacă Israelienii care au condus complotul din 22 iunie erau sau nu mandatați de Statul lor. Numeroase alte exemple atestă faptul că este bineînteles posibil.

Rolul serviciilor secrete israeliene în America Latină datează din 1982. În Guatemala, președintele iudeo-creștin Efraín Ríos Montt [3] a masacrat 18 000 de indieni. În timp ce Ariel Sharon invada Libanul, Mossadul urmărea în umbra lui experimente sociale, pe care le condusese în 1975 în apartheid-ul Africii de Sud: crearea de Bantustane pentru poporul Maya; un model care va fi aplicat Palestinienilor după Acordurile de la Oslo (1994). Contrar unei lecturi optimiste a evenimentelor, faptul că Primul ministru Yitzhak Rabin a supravegheat în mod personal experimentarile sociale în Africa de Sud [4], nu pledează pentru buna-credință a lui, atunci când se angajase la Oslo să recunoască un Stat palestinian demilitarizat.

În ultimii zece ani, serviciile secrete israeliene
– au «autorizat» societatea israeliană «privată» Global CST să conducă operațiunea «Jaque», pentgru eliberarea lui Ingrid Betancourt, ostaticul FARC-ului columbian (2008) [5].
– au trimis în Honduras tragatori de elita, pentru a asasina pe liderii demonstrațiilor pro-democratie, cu ocazia loviturii de Stat contra presedintelui constitutional Manuel Zelaya (2009) [6].
– au participat activ la răsturnarea președintei braziliene Dilma Rousseff, la Banca Centrală, la securitatea Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro și în Senat (2016).

Între altele, Forțele de apărare israeliene
– au închiriat o bază submarină în Chile;
– au trimis mii de soldați să urmeze stagii de două săptămâni în proprietatea lui Joe Lewis, în Patagonia argentiniana [7].