Siria: pacea presupune condamnarea internationala a ideologiei Fratilor musulmani

Siria ar trebui sa cunoasca în curînd sfîrsitul ostilitatilor armate pe întregul sau teritoriu, cu exceptia zonelor ocupate de Turcia si Statele-Unite. Presa internationala este preocupata acum cu reîntoarcerea refugiatilor, cu reconstructia zonelor devastate, si sa împiedice reîntoarcerea jihadistilor europeni.

Însa aceste probleme sunt secundare în comparatie cu celelalte doua.

A termina razboiul

Din 2001, Pentagonul a adoptat doctrina amiralului Arthur Cebrowski, directorul biroului de Transformare a fortelor lui Donald Rumsfeld. Scopul nu mai este de a acapara pentru sine resursele naturale, însa de a controla accesul altora la aceste resurse. Si pentru aceasta este necesar sa se mentina la infinit haosul pe care numai Fortele SUA îl pot înfrunta. Este, conform formulei presedintelui George W. Bush, un «razboi fara sfîrsit» în care Statele-Unite nu trebuie mai ales nici sa piarda, nici sa cîstige [1].

În acest mod, razboiul contra Libia se prelungeste de 7 ani, cel contra Irakului de 15 ani, si cel contra Afganistanului de 17 ani. În ciuda tuturor acestor cuvinte frumoase, nici una dintre aceste tari nu a cunoscut pacea de cînd a fost lovita de Pentagon.

Se va petrece acelasi lucru cu Siria, atîta timp cît Statele-Unite nu vor abandona în mod oficial doctrina Cebrowski. Desigur, presedintele Donald Trump î-si anuntase intentia de a termina cu «imperialismul american», si de a reveni la o forma de «hegemonie». Cu toate acestea, în ciuda eforturilor sale, se pare ca nu a reusit.

Nu este clar de a sti daca anuntul facut de generalul James Mattis (secretarul Apararii) si de Michael Pompeo (secretarul de Stat), ca vointa SUA de a restabili pacea în Yemen în treizeci de zile, trebuie sa fie interpretata ca fiind sfîrsitul unei initiative saudite, sau ca fiind cea a doctrinei Cebrowski [2].

A elimina ideologia jihadistilor

În timp ce evenimentele din Siria au fost prezentate ca un razboi civil, este vorba fara îndoiala de un conflict ideologic. Cele doua sloganuri ale manifestarilor din 2011 erau:
– « Allah, Siria, libertate! » (acest ultim cuvînt nu desemneaza libertatea politica occidentala, însa libertatea de a aplica la charia).
– « Crestinii la Beirut, alauitii la mormînt! »

Conflictul este mult mai profund decît se poate crede. Cuvintele de ordine initiale nu erau opuse Republicii arabe siriene, nici presedintelui sãu Bachar el-Assad, însa esentei chiar a civilizatiei siriene. Era vorba de a pune capat unei societati multi-confesionale fara echivalent în lume, si de a impune un mod de viata conform principiilor Fratilor musulmani.

Siria este un spatiu în care la rîndul sau fiecare poate sa-si practice religia sa, si sa ajute pe altii sa si-o practice pe a lor. În acest mod, Marea moschee a Omeyyazilor de la Damasc, este un sanctuar în jurul relicvei capului lui Ioan Botezatorul. Timp de secole, în fiecare zi fara exceptie, evrei [3], crestini si musulmani, se roaga împreuna.

Fratii musulmani nu sunt un grup religios, însa o fratie politica. Ei sunt organizati pe modelul logiilor masonice europene, pe care mai multi dintre fondatorii lor le-au frecventat. Membrii lor militeaza în sînul a diferite partide politice si grupuri jihadiste. Totalitatea fara exceptie a sefilor jihadisti, de la Oussama Ben Laden, pîna la Abou Bakr al-Baghdadi, sunt membrii sau vechi membrii ai Fratiei.

Ideologia Fratilor musulmani împarte actele în doua: cei care, dupa ea, sunt autorizati de Dumnezeu, si cei care sunt interzisi de El [4]. În consecinta, ea împarte lumea în doua. Servitorii si dusmanii lui Dumnezeu. În cele din urma, ea prea-mareste pe cei care urmeaza conceptia ei, asupra actelor autorizate de Dumnezeu, si încurajeaza sa-i masacreze pe ceilalti.

Aceasta ideologie este profesata de predicatorii sauditi (chiar daca ei condamna în prezent Fratia si prefera familia regala), asa precum guvernele turc si qatar. Ea nu este numai prezenta în razboiul din Siria, însa de asemenea în toate atentatele jihadiste comise pretutindeni în lume.

Presupunînd ca Statele-Unite sunt pregatite pentru pace în Siria, aceasta nu este deci posibila, decît daca Adunarea generala a Natiunilor unite, sau în loc, Consiliul de securitate, ar condamna în mod clar ideologia Fratilor musulmani. Prin urmare, pacea în Siria ar simplifica în mare masura situatia în Libia, în Irak si în Afganistan, si ar participa la slabirea terorismului international.

Este periculos deci sa vorbesti de o « amnistie generala », în timp ce este nevoie sa se expuna si sa fie judecate crimele imputabile acestei ideologii. În acelasi mod la sfîrsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, au fost judecati ideologii si apologistii nazismului, asa cum în prezent trebuie sa fie judecati cei care au raspîndit aceasta ideologie. Si, cu deosebire de Nuremberg, trebuie sa fie facut în respectul fata de Statul de drept, în timp ce acolo fusesera folosite texte retroactive. Sa fie bine înteles: important nu este sa se condamne indivizii, însa sa fie înteleasa o ideologie, pentru ca sa fie eliminata.

În 1945, URSS/Rusia, a fost recontruita în jurul unui singur fapt comun: lupta contra ideologiei rasiste a nazismului – adica afirmatia ca toti oamenii sunt egali, si ca toate popoarele sunt demne de rspect -. În mod identic, Siria nu va putea fi reconstruita decît în jurul luptei contra ideologiei Fratilor musulmani – afirmatia ca toti oamenii sunt egali si ca toate religiile sunt demne de respect-.

Fratia Fratilor musulmani fiind beneficiata si beneficiind înca de suportul Regatului-Unit [5], nu va fi posibil sa fie judecati conducatorii lor. Nu are importanta, ceea ce conteaza, este faptul de a expune în mod public aceste idei si crimele la care ele conduc în mod direct.

Concluzie

Un razboi se termina întotdeauna cu învingatori si învinsi. Acesta a distrus nu numai în Siria vieti, însa de asemenea în Franta si în Belgia, în China si în Rusia, si în multe alte tari. Pacea în Siria, trebuie deci sa fie gîndita nu doar în functie de realitatile locale, însa de asemenea de crimele comise de jihadisti în alte State.

Stiind ca cele 124 de State autoproclamate « Prietenii Siriei » au pierdut din punct de vedere militar, însa ca ele au actionat cu ajutorul de mercenari interpusi, si ades nu au cunoscut pierdere militara pe teritoriul lor, ele nu sunt pregatite sa accepte înfrîngerea lor, si cauta numai sa-si ascunda responsabilitatile în crimele comise.

Daca nu condamnam ideologia Fratilor musulmani, daca nu se face acest lucru, nu numai ca nu poate sa existe pace în Siria, însa acest razboi va continua în alte tari.