Cui îi este debitor, Emmanuel Macron?

Emmanuel Macron nu era destinat politicii. Cînd era tânăr, el spera să devină un filosof, apoi un înalt funcționar public, apoi un bancher de afaceri. Pentru a-și atinge obiectivele, el a participat la basmele Unchiului Sam: Fundația Franco-Americană și Fondul German Marshall din Statele Unite.

În acest context, el sa întâlnit cu Henry și Marie-Josée Kravis, la reședința lor din Park Avenue, New York [1]. Familia Kravis, susținătorii neclintiți ai Partidului Republican din SUA, se numără printre marile averi mondiale care fac politica afara din terenul camerelor. Compania lor, KKR, este împreuna cu Blackstone și Grupul Carlyle, una din principalele fonduri de investiții din lume.

"Curiozitatea lui Emmanuel pentru can do attitude, această capacitate de a-ți spune că, dacă tu vrei poti, era fascinanta. Însa el are o vointa de a ști, de a înțelege ce functioneaza, fără a imita sau a copia, ceea ce îl face să rămână foarte francez ", declara Marie-Josée Drouin în prezent (Madame Kravis) [2].

Echipat cu recomandările duble ale lui Kravis și Jean-Pierre Jouyet Jean-Pierre Jouyet este un prieten personal al lui François Hollande si al lui Nicolas Sarkozy. El a condus Inspectia generala a Finantelor din 2005 la 2007. El era atunci superiorul ierarhic al lui Emmanuel Macron., el a integrat cercul închis al echipei de campanie a lui François Hollande. Într-un e-mail adresat secretarului de Stat american, Hillary Clinton, directorul de planificare a politicii Jake Sullivan, descrie patru membri principali ai echipei de campanie a candidatului socialist, inclusiv necunoscutul Emmanuel Macron. El precizează că ar trebui să devină Director General al Trezoreriei ("funcționarul public de rang superior al Ministerului de Finanțe") [3].

Cu toate acestea, atunci când a fost ales François Hollande, Emmanuel Macron a devenit secretarul general adjunct al Élysée-ului, o funcție mai politica. Se pare că el spera să îi urmeze lui Jean-Pierre Jouyet ca director al Fondului de Depozite si Consignatii, poziție care ia revenit în mai 2014 Secretarului General al Elysee-ului. Este invitat, câteva zile mai târziu, la Clubul Bilderberg la propunerea cuplului Kravis. El va face acolo o intervenție violentă într-o engleză perfectă împotriva sefului său, François Hollande. Reîntors la Paris, a demisionat din cabinetul său.

Soții Kravis se numără printre principalii stîlpi ai Bilderbergului, dintre care Marie-Josée Drouin-Kravis este administratorul. Contrar credinței populare, Bilderberg nu este un loc de decizii. Arhivele sale arată că el a fost creat de CIA și MI6, apoi a devenit un organ de influență al NATO-ului care asigură direct securitatea [4]. Intervenția lui Macron fiind bine primită, el devine unul dintre oamenii NATO-ului în Franța.

După ce a părăsit politica, el nu mai vrea să se întoarcă acolo. El explică repetat anturajului său că intenționează să devină profesor universitar. Cu ajutorul editorului Alain Minc (recunoscut ca membru în 2008 al Bilderberg-ului), el obtine un post la Universitatea din Berlin și un altul la London School of Economics, însa nu reuseste sa fie angajat la Harvard.

Cu toate acestea, în august 2014 - trei luni dupa «ce a parasit politica» - el este numit de François Hollande, la propunerea lui Jean-Pierre Jouyet (recunoscut în 2009 în Bilderberg), ca ministrul Economiei, al Industriei și al Digital-ului.

Într-o carte publicată în 2018, François Hollande afirmă că această alegere a fost ideea lui [5]. Este posibil, dar aceasta presupune că el nu a fost informat despre intervenția lui Macron la Bilderberg. Însa unul dintre miniștrii și prieten al său, Fleur Pelerin, fusese de asemenea invitat acolo.

În decembrie 2014, Henry Kravis și-a înființat propria agenție de Informații, KKR Global Institute. El numeste în fruntea acesteia pe fostul director al CIA, generalul David Petraeus. Acesta va continua cu mijloacele private ale lui Kravis (fondul de investiții KKR) -și fără sa refere în Congres – operatiunea «Timber Sycamore» pe care o inițiase președintele Barack Obama. Este cel mai important trafic de arme din Istorie, care implică cel puțin 17 State și reprezintă câteva zeci de mii de tone de arme pentru mai multe miliarde de dolari [6]. În acest mod, Kravis și Petraeus sunt principalii furnizori ai Daesh-ului [7].

Președintele Bilderberg-ului, Francezul Henri de Castries, invită pe deputatul-primar al Havre-ului, Eduard Philippe la reuniunea anuala, care are loc de această dată, în iunie 2015, în Austria. El va fi invitat din nou, apoi în Germania, în mai 2016. În timpul campaniei prezidențiale din Franța, Henri de Castries si Edward Philippe vor fi susținătorii lui François Fillon. Ei îl vor lasa sa cada, imediat ce Jean-Pierre Jouyet [8] va furniza lui Canard enchaîné documentele financiare colectate de Inspectoratul de Finanțe referitor la locurile de muncă îndoielnice ale lui Madame Fillon. [9] Cu aceasta ocazie ei se vor alatura lui Emmanuel Macron.

În aprilie 2016, Emmanuel Macron fondeaza partidul său politic, En Marche !, al carui marketing este modelat pe Kadima! Partidul care se pretinde, nici de dreapta, nici de stânga al lui Ariel Sharon. Programul său, între timp, refuza notele OCDE [10] și pe cele ale Institutului Montaigne, al carui presedinte este Henri de Castries. De fapt, în incinta Institutului el este creat. Însa Castries îl face pe Fillon să creadă, că el nu îl susține pe Macron și că este o coincidență pură. El va continua de altfel să-l facă să creadă luni de zile că el este gata să devină Prim-ministrul sau.

Inițial, finanțarea lui En Marche! nu este controlată. Este o asociație simplă care poate primi donații din străinătate. Numele donatorilor nu sunt transmise fiscului. Multi-miliardarul Henry Kravis este unul dintre ei.

În timpul campaniei sale, Emmanuel Macron îl întâlnește în mod regulat pe fostul președinte al FMI-ului, Dominique Strauss-Kahn ("DSK"). Aceste sesiuni vor fi negate până când vor fi dezvăluite de Le Parisien, mult mai târziu, în timp ce imaginea lui pervers sexuală este atenuata. DSK (primit de Bilderberg în 2000), sprijina atît pe functionarii de vîrf publici, cît si pe patronatul francez; alianța sociologică care dusese la o lungime de brat regimul colaboraționist al lui Philippe Pétain și care a fost reformata în anii 80 în jurul Fundației Saint-Simon.

În iunie 2018, ministrul Educației Naționale și Tineretului, Jean-Michel Blanquer, este invitat, la propunerea lui Henri de Castries, la reuniunea anuală la Bilderberg, care se desfășoară de data aceasta în Italia. Acest jurist, specialist în dreptul constituțional, a legat întotdeauna știința politică și pedagogia. El a fost unul dintre cei trei directori centrali ai Ministerului Educației și apoi director al prestigioasei Școli superioare de științe economice și commerciale (ESSEC). El cunostea de mult timp familia Castries pe care o frecventase cu ocazia Institutului Montaigne.

Când criza Vestelor Galbene începe în Franța [11], este evident rapid că problema este profundă și că nu poate fi rezolvată fără a pune sub semnul întrebării globalizarea financiară pe care președintele Macron nu o poate face. În timpul campaniei electorale, el și-a surprins donatorii cu ocazia unei cine la New York, facînd procesul de finanțare al economiei. Era retorica electorală. Aceasta a fost preluata de Kravis: finanțarea este ceea ce autorizează «cumparaturile cu efect de levier» (leveraged buy-out) care le-a permis să devină ceea ce sunt.

Este convenient deci, ca în raport cu Vestele Galbene, președintele Macron să-si sacrifice pe Prim-ministrul său, ca victima expiatorie la următoarele alegeri (europenele din mai 2019 care vor fi cu siguranță pierdute). Dar, pe lângă faptul că trebuie să reziste încă cinci luni, cu cine sa-l înlocuiesti? Când cineva î-si datorează finanțarea campaniei electorale și alegerea primului său ministru, NATO-ului, nu este de gîndit să-l înlocuiesti, fără sa te referi la Alianță. Candidatul ideal pentru această functie ar fi deci, Jean-Michel Blanquer.