Strategia Haosului Redirecționat

Totul împotriva tuturor: este imaginea mediatică a haosului care se întinde ca o pata de petrol pe coasta de sud a Mediteranei, de la Libia la Siria. O situație în fata careia, pîna si Washingtonul pare a fi impotent. De fapt, Washingtonul nu este un ucenic de vrăjitor incapabil să controleze forțele puse în mișcare. Este centrul motor al unei strategii – cea a haosului - care, pentru a demola State întregi, provoacă o reacție în lanț de conflicte, care urmează să fie utilizate de acord cu vechiul criteriu – “a separa pentru a stapîni“.

Iesind victorioase din Războiul Rece, în 1991, SUA s-au autoproclamat “singurul Stat cu o forță, o scară și o influența, în toate dimensiunile - politică, economică și militară - cu adevărat globală“, propunîndu-si “sa împiedice orice putere ostilă, care să domine o regiune - Europa Occidentala, Asia Orientala, teritoriul fostei Uniuni Sovietice, și Sud-Vestul Asiatic (Orientul Mijlociu) - ale căror resurse ar fi suficiente pentru a crea o putere globală” [1]. De atunci, SUA și NATO sub comanda lor, au fragmentat sau demolat cu războiul, unul după altul, Statele considerate obstacole în calea planului de dominație globală - Irak, Iugoslavia, Afganistan, Libia, Siria și altele - în timp ce câteva ( între care Iran și Venezuela) se afla încă în vizor.

În aceeași strategie este inclusa și lovitura de Stat din Ucraina, sub conducerea SUA/NATO, cu scopul de a provoca un nou Război Rece, în Europa, pentru a izola Rusia și a consolida influența Statelor Unite în Europa.

În timp ce atenția politico-mediatica se concentrează asupra conflictului din Libia, este lasat în întuneric scenariul din ce în ce mai amenințător, al escaladării NATO împotriva Rusiei. Reuniunea celor 29 de Miniștri ai Afacerilor Externe, convocată la data de 4 Aprilie, la Washington, pentru a sărbători aniversarea a 70 de ani ai NATO, a reiterat fără nici un fel de dovadă, că “Rusia încalcă Tratatul INF, instalînd, în Europa, noi rachete cu capacități nucleare".

O săptămână mai târziu, la 11 Aprilie, NATO a anunțat că în această vară va exista o “actualizare“ a sistemului SUA Aegis “de apărare antirachetă“, instalat în România în Deveselu, asigurând că aceeași actualizare “nu oferă nici o capacitate ofensivă sistemului“. Acest sistem, instalat în România și în Polonia, și la bordul navelor, poate lansa nu numai rachete interceptoare, ci de asemenea și rachete nucleare.

Moscova a avertizat că, în cazul în care SUA instaleaza rachete nucleare în Europa, Rusia va distribui pe teritoriul său, rachete identice îndreptate spre bazele europene. În consecință, cresc costurile pentru “apărarea“ NATO-ului: bugetele militare ale aliaților europeni și din Canada, vor crește până în 2020, la 100 de miliarde de dolari.

Miniștrii Afacerilor Externe ai NATO, reuniti la Washington la 4 Aprilie, s-au angajat în special, sa “facă față acțiunilor agresive ale Rusiei în regiunea Mării Negre“, stabilind “noi măsuri de sprijin partenerilor noștri apropiați, Georgia și Ucraina". În ziua urmatoare, zeci de nave și bombardiere de vânătoare din Statele Unite, Canada, Grecia, Olanda, Turcia, România și Bulgaria a început un exercițiu de război naval al NATO în apropierea apelor teritoriale ruse, folosind porturile de la Odessa (Ucraina) și Poti (Georgia).

În același timp, mai mult de 50 de bombardiere ale Statelor Unite, Germania, Marea Britanie, Franța și Olanda, decolînd de la un aeroport olandez și realimentate în zbor, se exercitau în “misiuni aeriene ofensive atacand obiective pe uscat sau pe mare”. La rândul lor, bombardiere italiene Eurofighter vor fi trimise de NATO, pentru a patrula din nou regiunea Balticului împotriva “amenințării“ avioanelor ruse.

Coarda este din ce în ce mai întinsă și se poate rupe (sau poate fi rupta) în orice moment, târându-ne într-un haos cu mult mai periculos decât cel din Libia.