Daesh îndeplinește visul Fraților musulmani: Califatul

Acest articol este extras din cartea Sub ochii noștri.
A se consulta Tabla de materii

14 – Daeshul si Califatul

Inițial, membrii Frontului Al-Nosra (Al-Qaïda din Siria) erau Sirienii plecati să lupte în Irak după căderea Bagdadului în 2003. Ei s-au întors în Siria pentru a participa la operațiunea planificată împotriva Republicii, care va fi în cele din urmă amânată până în iulie 2012. Timp de doi ani – până la 2005 – au beneficiat de ajutorul Siriei, care le-a permis să se deplaseze liber crezînd că se luptau cu invadatorul american. Cu toate acestea, a devenit clar atunci când generalul David Petraeus a sosit în Irak, că adevărata lor funcție era să lupte cu Irakienii șiiți, la încântarea ocupanților. În aprilie 2013, Emiratul islamic din Irak, din care au venit, este reactivat ca Emiratul islamic în Irak și Levant (ISIL). Membrii Frontului Al-Nosra, care și-au sculptat o mulțime de acțiuni în Siria, refuză să reintegreze casa lor mamă.

ului» pentru complicitate la răpire. Acesta va asigura că nu-l cunoaște pe Nour. El s-ar fi infiltrat în aceasta fotografie oficială difuzată de secretariatul său parlamentar.

În mai 2013, o asociație sionistă din SUA, Syrian Emergency Task Force, organizeaza călătoria senatorului McCain în Siria ocupată. Acolo el întîlneste diversi criminali, inclusiv Mohammad Nour, purtătorul de cuvânt pentru katiba (brigada) Furtunii Nordului (Al-Qaïda), care răpise și deportase 11 pelerini siiti libanezi la Azaz. O fotografie difuzată de serviciul său de presă, îl arată într-o mare discuție cu liderii armatei siriene libere, dintre care unii poartă, de asemenea, steagul Frontului Al-Nosra. O îndoiala a apărut cu privire la identitatea unuia dintre ei. Mai târziu, voi scrie că acesta era viitorul Calif al lui Daesh, ceea ce secretariatul senatorului va nega în mod oficial [1]. Același om care a servit ca traducător pentru jurnaliști, se poate permite îndoiala. Secretariatul va afirma că ipoteza mea este absurdă, deoarece Daesh-ul l-a amenințat pe senator cu moartea de mai multe ori. La scurt timp după aceea, John McCain declara la televiziune, fără teama de a se contrazice, ca îi cunoaște personal pe liderii Daesh-ului și ca este «în contact permanent cu ei». Daca senatorul nu-si face nici o iluzie despre islamiști, el afisează că a învățat lecțiile Vietnam-ului și îi sprijina împotriva «regimului lui Bashar» din necesitate strategică. El, deci, înainte de începerea evenimentelor în Siria, a organizat aprovizionarea cu arme din Liban și a ales satul Ersal ca viitoarea bază din spate, a operațiunilor. În timpul călătoriei sale în Siria jihadista, el evalueaza condițiile pentru viitoarea funcționare a Daesh-ului.

În decembrie 2013, poliția și Justiția turcă au stabilit că prim-ministrul Recep Tayyip Erdogan îl primeste în secret timp de câțiva ani pe Yasin al-Qadi, bancherul lui Al-Qaïda. Fotografiile arată că el a venit de mai multe ori cu avionul privat și a fost primit după ce au fost dezactivate camerele de supraveghere ale aeroportului. Al-Qadi a fost o dată (și, probabil, încă mai este) un prieten personal al fostului Vice Presedinte SUA Dick Cheney. El nu a fost scos de pe lista de persoane cautate a ONU, decît la 5 octombrie 2012, și de către Departamentul Trezoreriei SUA la 26 noiembrie 2014, dar se întîlnea de mult timp cu Erdogan. El a recunoscut că a fost responsabil de finanțarea Legiunii arabe a lui Ben Laden în Bosnia-Herțegovina (1991-95), și că l-a finanțat pe președintele Alija Izetbegovic. Potrivit FBI-ului, el a jucat, de asemenea, un rol central în finanțarea atentatelor asupra ambasadelor SUA în Tanzania și Kenya (1998). Potrivit FBI-ului, el ar fi fost proprietarul societatii de informatica Ptech (acum Go Agile), banuita de a fi jucat un rol în terorismul internațional.

La scurt timp după aceea, poliția turcă a percheziționat sediul lui IHH și l-a arestat pe Halis B., suspectat de a fi liderul lui Al-Qaïda în Turcia, și Ibrahim S., comandant secund, al organizației pentru Orientul Mijlociu. Erdogan reușește să concedieze polițistii și să elibereze suspecții.

În ianuarie 2014, Statele Unite încep un program vast pentru a dezvolta o organizație jihadista al carui nume nu este comunicat. Trei tabere de antrenament sunt înfiinte în Turcia, la Sanliurfa, Osmaniye și Karaman [2]. Armele sosesc masiv la ISIL, desteptînd lacomia lui Al-Nosra. Timp de câteva luni, cele două grupuri lupta într-un război fără milă. Franța și Turcia, care nu au înțeles imediat ceea ce se pregatea, trimet muniții lui Al-Nosra (Al-Qaïda) pentru ca sa puna mîna pe ascunzisul lui EIIL. Arabia Saudită revendica conducerea ei asupra lui ISIL, și declara că începînd de acum, el este condus de prințul Abdul Rahman Al-Faisal (fratele ambasadorului saudit în Statele Unite, și al ministrului saudit al Afacerilor externe).

Lucrurile devin treptat mai clare: Casa Albă convocă sefii serviciilor secrete din Arabia Saudită, Iordania, Qatar și Turcia la 18 februarie. Consilierul național de securitate Susan Rice, îi anunta că prințul Bandar nu reușește să-și recupereze sănătatea, și că va fi înlocuit de prințul Mohammed Ben Nayef pentru a supraveghea pe jihadiști. Dar Nayef nu are nici o autoritate naturala asupra acestor oameni, ceea ce aţâţă poftele Turcilor. Ea le comunică noua organigramă a armatei siriene libere, și îi informează că Washingtonul le va încredința o vastă operațiune secreta pentru a remodela granițele. La începutul lunii mai, Abdelhakim Belhaj (fostul executiv Al-Qaïda, guvernatorul militar la Tripoli în Libia, și fondatorul armatei siriene libere) călătorește la Paris, pentru a informa guvernul francez cu privire la planurile SUA/jihadiste, și pentru a pune capăt războiului pe care Franța îl duce cu ISIL. El este primit special la Quai d’Orsay. În perioada 27 mai-1 iunie, mai mulți lideri jihadisti sunt invitați pentru consultări, la Amman, (Iordania).

Conform procesului-verbal al acestei întîlniri, luptătorii sunniți vor fi regrupați sub steagul ISIL. Ei vor primi un număr mare de arme ucrainene și mijloace de transport. Ei vor prelua controlul asupra unei vaste zone care va sta călare pe Siria și Irak, în principal în deșert, și vor proclama acolo, un Stat independent. Misiunea lor este atât de a tăia traseul Beirut/Damasc/Bagdad/Teheran, și de a arunca în aer granițele franco-britanice ale Siriei și Irakului. Fostul vicepreședinte irakian Ezzat Ibrahim Al-Douri, care este maestrul Ordinului Nachqbandistilor din țara sa, anunță că aduce 80.000 de foști soldați ai armatei lui Saddam. CIA confirmă că 120.000 de luptători din triburile sunnite din Al-Anbar se vor alătura lui ISIL, la sosirea lor, și îi va da un armament greu pe care Pentagonul îl va livra pe șantier, oficial pentru armata irakiană. Masrour «Jomaa» Barzani, șeful serviciilor secrete ale Guvernului regional kurd din Irak, obtine puterea de a anexa teritoriile disputate din Kirkuk, atunci când ISIL va anexa Al-Anbar. Nu este clar ce înseamnă prezența lui Mullah Krekar, care îndeplinește o sentință în închisoare, în Norvegia, și care, cu toate acestea, a sosit într-un avion special al NATO. De fapt, de mai mulți ani, el joaca un rol important în pregătirea ideologică a islamiștilor pentru proclamarea Califatului. Dar această problemă nu va fi discutată în timpul întâlnirii.

În același timp, la Academia militară din West Point, președintele Barack Obama anunță reluarea «războiului împotriva terorismului» și alocarea unui buget anual de 5 miliarde de dolari. Casa Albă va declara mai târziu că acest program prevede, între altele, antrenarea a 5.400 de «rebeli moderați», pe an.

În iunie, Emiratul islamic lanseaza primul atac, mai întîi în Irak, apoi în Siria și proclameaza un califat. Până atunci – Daesh - astfel va fi numit acum, după numele acronimului său arab - trebuita să fie format din doar câteva sute de luptători, dar în mod miraculos el dispune brusc, de câteva sute de mii de oameni. Porțile Irakului îi sunt deschise de foștii ofițeri ai lui Saddam Hussein, care se răzbună astfel, pe guvernul de la Bagdad, și de ofițerii siiti care emigrasera în Statele Unite. Daesh pune mîna pe armele armatei irakiene pe care Pentagonul tocmai le-a livrat, și pe rezervele Băncii centrale de la Mossul. În același timp și într-un mod coordonat, Guvernul regional din Kurdistan, anexeaza Kirkuk și anunță organizarea unui referendum asupra autodeterminării. Pentru a evita ca jihadistii din grupurile concurente ale Emiratului islamic să se întoarcă în Turcia, Ankara își închide granița ei cu Siria.

La instalarea lui, Daesh-ul plaseaza administratori civili, instruiți la Fort Bragg (SUA), si dintre care unii, au făcut parte recent din administrația SUA din Irak. Instantaneu, Daesh dispune de administrația unui Stat în sensul lui State building al armatei americane. Aceasta este, evident, o transformare completă, pentru ceea ce era doar cu câteva săptămâni în urmă un grupuscul terorist.

Aproape totul a fost planificat în avans. Astfel, atunci când Daesh ia aeroporturile militare irakiene, el are imediat piloți de avioane și elicoptere capabile de luptă. Ei nu pot fi foști piloți ai armatei irakiene, competența lor fiind considerată pierdută după 6 luni de întrerupere de zbor. Dar planificatorii nu au furnizat echipele tehnice necesare, astfel încât, unele dintre aceste echipamente nu vor putea fi utilizate.

Daesh dispune de un serviciu de comunicare, care pare a fi compus în principal din specialiști ai lui MI6, la fel de mult responsabili pentru publicarea ziarelor lui, cît si pentru punerea în scenă a violenței lui Allah. Asta e o altă schimbare pentru jihadisti. Până acum, ei foloseau violența pentru a teroriza populatiile. De acum încolo, îl o vor amplifica pentru a-i șoca și hipnotiza. Remarcabil filmate și estetizate, videoclipurile lor, vor lovi spiritele și vor recruta amatorii de snuff movies.

Succesul strălucit al Daesh-ului îi conduce pe islamiștii din întreaga lume sa se întoarca catre el. Dacă Al-Qaïda era referința lor în timpul lui Oussama Ben Laden și sosiile lui, califul «Ibrahim» este noul lor idol. Unul câte unul, majoritatea grupurilor jihadiste din lume promit supunere Daesh-ului. La 23 februarie 2015, procurorul general al Egiptului, Hichem Baraket, trimite o notă Interpolului, în care afirma că Abdelhakim Belhaj, guvernatorul militar la Tripoli, este liderul lui Daesh pentru întregul Maghreb.

Daesh exploatează petrolul irakian și sirian [3]. Petrolul brut este transportat fie prin conducta controlată de Guvernul regional kurd din Irak, fie prin camionele-cisterna ale companiilor Serii și de Sam Otomotiv, prin posturile – frontiere de la Karkamus, Akçakale, Cilvegözü și Öncüpinar. O parte din brut este rafinata pentru consumul turc, de Turkish Petroleum Rafineries Co. (Tüpras), la Batman. El este îmbarcat la Ceyhan, Mersin și Dortyol pe vapoarele lui Palmali Shipping & Agency JSC, compania miliardarului turc-azeri Mubariz Gurbanoglu. Majoritatea petrolului brut este transportata în Israel, unde primește certificate false de origine, apoi în Europa (inclusiv în Franța, la Fos-sur-Mer, unde el este rafinat). Restul este livrat direct în Ucraina. Acest dispozitiv este perfect cunoscut profesioniștilor, și menționat cu ocazia congresului mondial al companiilor petroliere (15-19 iunie la Moscova). Vorbitorii asigura că Aramco (SUA/Arabia Saudită) organizeaza distribuția petrolului lui Daesh în Europa, în timp ce Exxon-Mobil (compania Rockefeller care domneste peste Qatar) îl scurge pe cel a lui Al-Nosra [4]. Câteva luni mai târziu, reprezentanta Uniunii Europene în Irak, ambasadorul Jana Hybaskova, va confirma, cu ocazia unei audieri în fața Parlamentului european, că Statele membre ale Uniunii, îl subvenționează pe Daesh cumpărândui petrolul.

Într-un prim moment, Consiliul de securitate al ONU nu reuseste sa denunțe acest trafic, cel mult, președintele său reamintește interzicerea comerțului cu organizațiile teroriste. Va trebui sa se astepte până în februarie 2015, pentru ca sa fie votată rezoluția 2199. Mubariz Gurbanoglu se retrage atunci, și vinde mai multe dintre navele sale (Mecid Aslanov, Begim Aslanova, Poet Qabil, Armada Breeze și Shovket Alekperova) lui BMZ Group Denizcilik ve Insaat A.S., compania maritimă a lui Bilal Erdogan, fiul președintelui Recep Tayyip Erdogan, care continuă traficul. Numai în noiembrie 2015, cu ocazia summitului G20 de la Antalya, Vladimir Putin acuza Turcia de încălcarea rezoluției ONU și comercializarea petrolului lui Daesh. Ca răspuns la negarile președintelui Erdogan, șeful operațiunilor armatei ruse, generalul Serghei Rudskoy, cu ocazia unei conferințe de presă, face publice imaginile din satelit, ale celor 8.500 de camioane-cisterna, traversînd granița turcă. Imediat, aviatia rusa distruge camioanele prezente în Siria, dar cea mai mare parte a traficului continuă prin Kurdistanul irakian, sub responsabilitatea președintelui Massoud Barzani. Sunt întreprinse atunci lucrari pentru a mari terminalul petrolier «Yumurtalik» (legat la conducta turco-irakiană Kirkuk-Ceyhan), a carei capacitate de stocare trece la 1.700.000 tone.

Camioanele-cisterna toate, aparțin unei societăți care obținuse, fără licitație, monopolul transportului de petrol pe teritoriul turc, Powertans. Ea este deținuta de foarte misterioasa Grand Fortune Ventures, cu sediul la Singapore, și apoi transferata în Insulele Cayman. În spatele acestui montaj se ascunde Çalik Holding, compania lui Berat Albayrak, ginerele președintelui Erdogan și ministrul Energiei [5].

Petrolul care este tranzitat prin conducta kurdă este vândut identic. Cu toate acestea, atunci când guvernul irakian denunță atât complicitatea Barzanilor cu Daesh, cât și furtul bunurilor publice irakiene la care ei procedează împreună, Ankara pretinde că este surprinsă. Erdogan blocheaza atunci venitul Kurzilor irakieni pe un cont bancar turc, așteptînd ca Erbil și Bagdad sa-si clarifice pozițiile. Bineînteles, acești bani fiind pretinsi a fi blocați, veniturile generate de investițiile lor, nu sunt declarate la bugetul turc, ci sunt vărsate lui AKP.

În septembrie 2014, califul curăță cadrele organizației sale. Ofițerii maghrebini în general și tunisinii în special, sunt acuzați de nesupunere, condamnati la moarte și executati. Ei sunt înlocuiti de Cecenii din Georgia și Uighurii chinezi. Ofițerul georgian de Informații militare, Tarkhan Batirashvili, devine mâna dreaptă a califului sub numele de «Abu Omar Al-Chichani». Inocent, ministrul georgian al Apărării și fostul șef al «guvernului abkhaz în exil» (sic), Irakli Alassania, anunță că se pregătește sa gazduiasca taberele de antrenament, pentru jihadiștii sirieni în țara lui.

Reacționând la atrocitățile pe scară largă și la execuția a doi jurnaliști americani, președintele Obama anunță la 13 septembrie crearea unei Coaliții anti-Daesh. Cu ocazia bătăliei de la Kobane (Siria), avioanele lui US Air Force fac sa dureze placerea, bombardînd Daesh-ul în anumite zile, și parasutînd-ui arme și muniții în alte zile.

Coaliția pretinde că desfășoară o operațiune împotriva unui anumit grup Khorasan al lui Al-Qaïda din Siria. Deși nu există nici o dovadă a existenței acestui grup, presa americană susține că este condus de un artificier al serviciilor secrete franceze în misiune, David Drugeon, pe care Ministerul francez al Apărării îl neagă. Ulterior, presa americana susține că Drugeon a instruit în numele serviciilor secrete franceze pe Mohammed Merah (responsabil al atentatelor de la Toulouse și Montauban în 2012) și pe frații Kouachi (responsabili ai atentatului contra lui Charlie Hebdo la Paris în 2015).

Pentru a-și extinde resursele, Daesh creează impozite pe teritoriile pe care le administrează, răscumpără deținuți, și face trafic de antichități. Această ultimă activitate este supravegheată de Abu Sayyaf Al-Iraki. Piesele furate sunt trimise la Gaziantep (Turcia). Ele sunt, fie expediate direct la colectionarii care le-au comandat de societățile Senocak Nakliyat, Devran Nakliyat, Karahan Nakliyat și Egemen Nakliyat, fie vândute pe piața de Bakircilar Çarsisi [6].

În plus, mafia turcă, condusă de Prim-ministrul Binali Yildirim, înființeaza fabrici de falsificare pe teritoriul Emiratului islamic și inunda lumea occidentală cu ele.

În cele din urmă, atunci când Președintele afgan Hamid Karzai părăseste puterea, el retrage transportul de opium și de heroină afgane, Kosovarilor, și însarcineaza Califatul cu aceasta. Timp de mulți ani, familia președintelui afgan – în special fratele său Ahmed Wali Karzai, până la asasinarea lui – domnesc peste principalul cartel de opiu. Sub protecția forțelor armate americane, Afganistanul produce 380 tone de heroină pe an, din 430 de pe piața mondială. Acest comerț ar fi adus clanului Karzai 3 miliarde de dolari în 2013. Daesh este însarcinat cu transportul drogurilor în Europa prin filialele sale africane și asiatice.

15 – Lichidarea Daesh-ului

La 21 mai, 2017, președintele Donald Trump anunța în Riyadh că Statele Unite vor renunța la crearea unui «Sunnistan» (Califatul lui Daesh) călare pe Irak și Siria, și vor înceta să sprijine terorismul internațional. El invită toate Statele musulmane să facă la fel. Acest discurs a fost pregătit cu grija împreuna cu Pentagonul și prințul Mohamed Ben Salmane, dar nu cu Londra. În timp ce ascultătoare, Arabia Saudită începe să demonteze giganticul dispozitiv de sprijin pentru Frații musulmani, pe care la pus în aplicare în 60 de ani, Regatul Unit, Qatarul, Turcia și Malaysia resping evoluțiile SUA.

În august 2017, Londra lanseaza Armata de salvare a Rohingyi-lor din Arakan, împotriva guvernului birmanez. Timp de o lună, opinia publică internațională este înecată cu informații trunchiate, atribuind exodul musulmanilor Royinghas din Myanmar în Bengal, abuzurilor armatei budiste birmaneze. Scopul este de a lansa cea de-a doua fază a războiului civilizațiilor: după atacul musulmanilor împotriva creștinilor, este cel al budistilor împotriva musulmanilor. Cu toate acestea, operațiunea este intreruptă, atunci când Arabia Saudită își înceteaza sprijinul pentru Armata salvării Rohingya, care îsi avea sediul la Mecca [7].

În cele din urmă, Statele Unite, Iran și Irak îl gonesc pe Daesh din Irak, în timp ce Siria și Rusia îl alunga din Siria.

În cele din urmă, o vastă operațiune este organizată de Daesh în Sri Lanka cu ocazia vacanței creștine de Paști, pe 21 aprilie 2019, omorând 258 de persoane și ranind 496.

Restaurarea Califatului, imaginată în 1928 de Hassan El-Banna, a fost încercată de președintele Anwar el-Sadat pentru beneficiul său personal, care l-a costat viața. Aceasta a fost în cele din urmă realizată de Daesh, dar sa încheiat cu un eșec. Rezistența populației arabe a fost prea puternică, iar opoziția președintelui Trump nu a permis continuarea experimentului. Nu este posibil în acest moment sa se stie dacă Emiratul islamic avea mandatul Ghidului de a se proclama în Califat, sau dacă el a profitat de sprijinul său occidental pentru a face acest lucru. În orice caz, jihadiștii nu se vor opri.

(va urma...)