Noua lume apare în fața noastră

Este un moment care are loc doar o dată sau de două ori într-un secol. O nouă ordine mondială este în curs de apariție. Toate referințele anterioare dispar. Cei care erau condamnați la gemete triumfa, în timp ce cei care guvernau sunt aruncați în iad. Declarațiile oficiale și interpretările la care se dedau jurnaliștii, în mod clar nu mai corespund evenimentelor care urmează. Comentatorii trebuie să-si schimbe discursul lor cât mai repede posibil, sa-l răstoarne în întregime, sau să fie prinsi de vârtejul Istoriei.

În februarie 1943, victoria sovietică asupra Reichului nazist, marca punctul critic al bascularii celui de-al Doilea Război Mondial. Secvența evenimentelor era inevitabilă. A trebuit totusi sa se astepte debarcarea anglo-americanilor în Normandia (iunie 1944), conferința de la Yalta (februarie 1945), sinuciderea cancelarului Hitler (februarie 1945) și, în final, capitularea Reich-ului (8 mai 1945) pentru a vedea înalțîndu-se această lume nouă.

Într-un an (iunie 44-mai 45), marele Reich a fost înlocuit de duo-polul sovieto-SUA. Regatul Unit și Franța, care erau încă primele două puteri mondiale, cu doisprezece ani mai devreme, aveau sa fie martorii la decolonizarea Imperiilor lor.

Este un moment ca acela, pe care îl trăim astăzi.

Fiecare perioadă istorică are propriul sistem economic, și construiește o suprastructură politică pentru a o proteja. La sfârșitul Războiului rece și la destrămarea URSS, președintele Bush tatal, a demobilizat un milion de militari SUA, și a încredințat căutarea prosperității șefilor multinaționalelor sale. Acestia au facut alianța cu Deng Xiaoping, au mutat locurile de muncă SUA în China, care a devenit atelierul lumii. Departe de a oferi prosperitate cetățenilor SUA, ei au acaparat profiturile lor, provocând treptat dispariția lentă a clasei medii occidentale. În 2001, ei au finanțat atentatele din 11 septembrie pentru a impune Pentagonului strategia Rumsfeld/Cebrowski, de distrugere a structurilor de stat. Președintele Bush fiul, a transformat apoi «Orientul-Mijlociu extins» în teatrul unui «război fara sfîrșit».

Eliberarea într-o săptămână a unui sfert de teritoriu sirian, nu este doar victoria președintelui Bashar el-Assad, «omul care de opt ani trebuie să plece», ea marchează eșecul strategiei militare vizînd sa stabileasca supremația capitalismului financiar. Ceea ce părea inimaginabil s-a întâmplat. Ordinea lumii s-a schimbat. Continuarea evenuimetelor este inevitabila.

Recepția cu mare pompă a președintelui Vladimir Putin în Arabia Saudită și în Emiratele Arabe Unite, atestă răsturnarea dramatică a puterilor Golfului, care basculează acum în tabăra rusească.

Redistribuirea la fel de spectaculară a hărților Libanului, sancționeaza același eșec politic al capitalismului financiar. Într-o țară dolarizata, unde nu se mai gasesc dolari de o lună, unde băncile îsi închid ghișeele lor, și unde retragerile bancare sunt limitate, acestea nu sunt demonstrații anti-corupție care vor opri răsturnarea vechiului ordin.

Convulsiile vechiului ordin se răspîndesc. Președintele Ecuadorului, Lenin Moreno, atribuie revolta populară împotriva măsurilor impuse de capitalismul financiar, predecesorului său, Rafael Correa, care trăiește în exil în Belgia, și unui simbol al rezistenței la această formă de exploatare umană, președintele Venezuelei Nicolas Maduro, deși ei nu au nici o influență în țara lui.

Regatul-Unit și-a retras deja forțele sale speciale din Siria, și încearcă să iasă din Statul supranațional al Bruxelles-ului (Uniunea Europeană). După ce s-a gândit să mențină Piața comună (proiectul lui Tereza May), el a decis să rupă cu toata construcția Europeana (proiectul lui Boris Johnson). După greșelile lui Nicolas Sarkozy, François Hollande și Emmanuel Macron, Franța își pierde brusc toată credibilitatea și influența. Statele Unite ale lui Donald Trump, încetează să mai fie «națiunea indispensabilă», «jandarmul lumii», care deserveste capitalismul financiar, pentru a redeveni ele înșiși o mare putere economică. Își retrag arsenalul nuclear din Turcia, și se pregătesc să închidă CentCom-ul în Qatar. Rusia este recunoscută de toți ca fiind «pacificatoarea», facînd sa triumfe dreptul internațional pe care ea l-a creat, prin convocarea, în 1899, a «Conferinței internaționale pentru pace» de la Haga, ale cărei principii au fost, de atunci, călcate în picioare, de membrii Nato-ului.

Asa cum al Doilea Război mondial a pus capăt SDN-ului pentru a crea ONU-ul, această lume nouă, va da naștere probabil unei noi organizații internaționale, bazată pe principiile Conferinței din 1899, a Țarului rus Nicolae al II-lea și a Premiului Nobel pentru pace francez, Leon Bourgeois. Va trebui mai întâi să fie dizolvat NATO-ul, care va încerca să supraviețuiască întinzîndu-se în Pacific, și apoi Uniunea Europeană, Statul-refugiu al capitalismului financiar.

Trebuie să se înțeleaga bine ceea ce se întâmplă. Intrăm într-o perioadă de tranziție. Lenin spunea, în 1916, că imperialismul era stadiul suprem al formei de capitalism, care a dispărut cu cele două Războaie mondiale și criza bursieră din 1929. Lumea de astăzi, este lumea capitalismului financiar care face ravagii în economii, una cîte una, pentru beneficiul unic a cîtorva super-bogați. Stadiul său suprem presupunea divizarea lumii în două: pe de o parte, țările stabile și globalizate, pe de alta parte, regiunile lumii lipsite de State, reduse în a fi doar niste simple rezerve de materii prime. Acest model, contestat atît de președintele Trump în Statele Unite,cît de Jachetele galbene în Europa occidentala, sau Siria în Levant, agonizînd sub ochii noștrii.