Pentru Uniunea europeană, timpul de a utiliza forța, a venit

Uniunea Europeană ambitioneaza să redea membrilor sai, statutul pe care îl dobândisera prin forță, în imperiile lor respective. Pe măsură ce lumea s-a schimbat, nu mai este posibil să se fondeze realitatea colonială pe prăpastia educațională care separa Sălbaticii de Civilizație. Prin urmare, este necesar să se formuleze o nouă ideologie, care îmbracă dominația europeană cu idealuri nobile.

Aceasta există deja într-un mod embrionar, și a fost folosita de Statele Unite pentru a justifica propriul leadership. Este vorba de a o face mai coerenta și clara.

Sloganul său de bază afirmă că «universalismul» nu mai trebuie să fie înțeles ca o egalitate a tuturor în fața Legii, oricare ar fi originea sa, averea și religia, dar ca o egalitate de tratament de care fiecare se poate bucura, în orice țară în care călătorește. Din acest punct de vedere, adevăratul dușman nu mai este dezordinea și nesiguranța pe care o generează, ci Statele care sunt obligate să ne protejeze, și care creează în mod abuziv diferențele între noi, în funcție de naționalitățile noastre; doctrina excelenta pentru un Stat supranational! (Statul federal SUA, apoi Statul federal european).

– Pe plan sociologic, această ideologie sustine indistinct orice forma de migrație (deoarece elimină frontierele între oameni) și orice confuzie de gen (deoarece elimină inegalitățile bazate pe diferențe fizice).
– Pe plan economic, ea pledează pentru libera circulație a capitalurilor (care nu ar fi împiedicate de State) și globalizarea schimburilor (deoarece el leagă oamenii prin comerț).
– Pe plan militar, ea susține interferența «comunității internaționale» în «Statele non-globalizate» (caci ele sunt refractare Noului Ordin) și utilizarea forțelor armate non-statale (deoarece anumite State trebuie să dispară).
– Pe plan politic, ea susține orice cauză globală, ca lupta împotriva responsabilității umane în încălzirea globală. În cele din urmă, ea respinge Dreptul internațional (adica, convenitul între națiuni) pentru a-l înlocui cu un Drept global (adica, care se impune tuturor) [1].

Daca chestiunea migrațiilor a devenit tabu pentru elitele europene după eșecul cancelarului Merkel în 2015, toate celelalte puncte sunt acceptate în mod comun.
– Confuzia genurilor, iesita din paritatea barbati-femei, și care continuă astăzi cu dezvoltarea unui model transgen. Nimeni nu îndrăznește să observe că paritatea în Adunările parlamentare și Consiliile de administrație nu au beneficiat deloc clasele populare, ci doar elitele.
Nu este clar de ce trecerea de la integrarea transsexualilor la apologia incertitudinii de gen, va face sa avanseze ceva.
– Libera circulație a capitalurilor este una dintre cele «Patru libertăți» instituite de la Actul unic european (1986). Ea permite marilor societăți să scape impozitelor naționale; motiv pentru care toată lumea o regretă, dar nimeni nu doreste să o abroge.
Globalizarea schimburilor a distrus milioane de locuri de muncă în Europa și a început să erodeze clasele de mijloc [2].
– Interferențele militare în Statele non-globalizate sunt centrul doctrinei Rumsfeld/Cebrowski adoptată de Statele Unite în 2001. Este uluitor de constatat faptul că elitele occidentale încă par să le ignore. De exemplu, lansarea unei ample investigații asupra celor 18 ani de «eșec» al Statelor Unite pentru a pacifica Afganistanul, a ridicat multe comentarii. Dar absolut nimeni nu a îndrăznit să spuna că, departe de a fi un eșec, aceasta era misiunea atribuită în 2001 Pentagonului, de către secretarul Apărării, Donald Rumsfeld; 18 ani de cînd «Războiul fără sfârșit» continuă mereu, pe tot mai multe teatre de operațiuni [3].
Utilizarea forțelor militare non-statale a atins un punct culminant cu organizațiile jihadiste. Una dintre ele – Daesh - merge chiar mai departe, atribuindu-si un Stat ne-recunoscut. El continuă astăzi cu sprijinul oficial al Uniunii europene, dat unei organizații teroriste, PKK, cu condiția să funcționeze în Siria și nu în Turcia [4].
– Lupta împotriva cauzei umane referitoare la încălzirea globala, este înainte de toate o politică destinată regenerării industriei automobilelor în final de ciclu: trecerea de la motoarele cu benzină la motoarele electrice. Faptul că teoria lui Milutin Milankovic (poziția Pământului în raport cu Soarele) este suficientă pentru a explica schimbările actuale, nu împiedică să se pretinda că ar fi fost «demonstrat științific» că se datorează industriei umane [5].

Răul cel mai mare care va veni, va fi cu inventarea unui Drept global.

Ignorând diferitele tradiții juridice din lume, Uniunea europeană subvenționează Curtea penală internațională. Dupa ce a fost mult timp un instrument al colonialismului European în Africa, acesta intenționează să afirme superioritatea Europenilor asupra tuturor celorlalți oameni.

După ce a încercat fără succes să o judece pentru crime împotriva umanității, pe laureata Premiului Nobel pentru Pace, Aung San Suu Kyi, Curtea speră să-l judece pe președintele sirian Bashar el-Assad, pentru că a rezistat Frăției Fraților musulmani, așa precum pe Israel, pentru crimele sale din Teritoriile palestiniene. Europenii ne-avînd nici o solicitudine în particular, nici pentru Rohingas, nici pentru Sirieni, nici pentru Palestinieni, cum să nu se observe, că Uniunea ia aici o vedere opusă Statelor Unite, și încearcă să se afirme ca o apărătoare a musulmanilor, chiar dacă asta înseamnă sa-si vocifereze tradiția ei de secularism ? [6]

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile externe și Politica de securitate, Josep Borrell, a anunțat viitoarea creare a unui regim global de sancțiuni împotriva abuzurilor privind Drepturile omului, așa cum Parlamentul European o dorise în luna trecuta aprilie (B8-0181/2019). Inspirîndu-se din modelul SUA al lui Global Magnitsky [7], Uniunea europeană, va preda ca un professor, Binele și Răul, și va acorda fiecăruia, puncte bune și puncte rele.

Sensul cuvintelor se schimbă. Din secolul al XVI-lea la secolul al XVIII-lea, universalismul cerea lupta împotriva colonialismului. În secolele XIX și XX, el dicta «datoria omului alb» și autoriza mandate țărilor «dezvoltate» pentru a ajuta pe cele «sub-dezvoltate». În secolul XXI, el devine justificarea neo-colonialismului.

Președinta Ursula Van des Leyen și-a rezumat programul sau de restaurare a dominației europene cu aceste cuvinte: A sosit timpul, «Noi trebuie să utilizam Forța».