Armata siriana, sustinuta de aviatia rusa, pregateste marea ofensiva

Conform întelegerii încheiate, legata de o solutionare pasnica a razboiului civil din Siria, s-a constituit Grupul International de Sprijin pentru Siria (ISSG), care cuprinde Liga Araba, UE, ONU si 17 state printre care SUA si Rusia. Runda de discutii, încheiata pe 29 ianuarie 2016, la Geneva, n-a constituit niciun pas înainte, fiind considerata un esec, datorat atitudinii total neconstructive a Arabiei Saudite, care ignora cu desavîrsire rezolutia 2254 a ONU si continua sa sustina ca regimul Bashar Al Assad sa fie înlaturat prin forta [1]. Mai mult decît atît, toate gruparile teroriste formate din straini, înarmati si sustinuti de Arabia Saudita, Qatar, Turcia si care au invadat Siria, ruinînd-o, doresc sa fie reprezentate în noua formula guvernamentala.

Prin urmare, pe parcursul urmatoarelor sase luni nu se va încheia niciun acord de încetare a focului si ONU va bate pasul pe loc, initiind negocieri separate, cu guvernul sirian si cu reprezentantii gruparilor teroriste de pe lista Arabiei Saudite. Pozitia Arabiei Saudite e cu atît mai de neînteles, cu cît Rusia a bombardat regulat pozitiile Statului Islamic, în favoarea gruparii FSA ( înarmata de Arabia Saudita si finantata de SUA si Turcia ). Iar ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a avut întîlniri la Moscova, cu o parte din reprezentantii gruparilor teroriste, înarmate si sustinute de Arabia Saudita.

Practic, statele care au finantat, înarmat si introdus în Siria grupari teroriste, cu scopul de a-l rasturna de la putere pe Bashar Al Assad, spera într-o schimbare a raportului de forte si trag de timp. Numai ca aceasta tragere de timp pare sa avantajeze doar armata siriana, puternic sustinuta din aer de aviatia rusa.

Bombardamentele aviatiei ruse au vizat pîna acum depozitele de arme, munitii si facilitatile de producere a explozibililor, parcul de vehicule si depozitele de carburant, centrele de conducere si de transmisiuni ale rebelilor din Siria. Efectul fiind diminuarea pîna la 60-70 % a capacitatii combative a rebelilor islamisti, prin lipsa acuta de munitii, incapacitatea de a executa manevre, de a se coordona si a comunica între ei.

Concomitent cu aceste misiuni, rusii au monitorizat de la mare altitudine, 24 de ore din 24, granitele Siriei cu Turcia, Iordania, Irak si Israel, cu avioanele de cercetare fara pilot. Rezultatul fiind acela ca au reusit sa depisteze toate coloanele de aprovizionare ale rebelilor si sa le neutralizeze, în proportie de 65 %, cu aviatia de bombardament. Datorita acestei strategii aplicate de rusi, rata de refacere a stocurilor de arme, munitii si recruti a gruparilor teroriste reprezinta 10 % din cea a nimicirii infrastructurii militare a rebelior islamisti, de catre aviatia rusa.

Principalele vulnerabilitati continua sa le reprezinte granita de vest a Siriei cu Turcia, în guvernoratul Idlib, cu o lungime de 70 km si coridorul nordic Azaz-Jarablus, cu o lungime de 90-100 km, prin care din Turcia afluesc arme, munitii si recruti pentru Statul Islamic si pentru alte grupari teroriste.

Bombardamentele aviatiei ruse au avut si un efect psihologic asupra caracteristicilor actiunilor de lupta ale rebelilor islamisti din Siria, fortîndu-i sa nu mai execute operatii ofensive, ci doar sa se apere pe pozitii. Pentru a putea ataca, rebelii islamisti trebuie sa creeze un raport de forte superior armatei siriene, pe anumite directii. Acest lucru se realizeaza prin ample manevre si concentrari de forte, usor de reperat din aer de avioanele de cercetare rusesti. De cîte ori au comis aceasta eroare, bombardierele rusesti au intervenit prompt, neutralizînd aproape întreaga grupare islamista mobila, aflata în curs de concentrare.

Ca urmare a strategiei aplicate de Rusia, armata siriana a capatat si o mai mare libertate de actiune, materializata în ofensivele de mica amploare, soldate cu cucerirea unor bastioane ale teroristilor [2]. Retragerea în localitati fortificate a rebelilor islamisi, a pus în valoare mobilitatea sporita a unitatilor de blindate siriene care si-au impus controlul asupra cailor de comunicatii, situate între localitatile ocupate de rebeli. Reusind sa încercuiasca multe localitati pe care le-au supus bombardamentului aviatiei ruse, înainte de a declansa asaltul terestru.

De exemplu, zona de nord a muntilor Turkmeni, din guvernoratul Latakia, ocupata de gruparile teroriste sustinute de Arabia Saudita, Turcia si SUA, este pe punctul de a fi eliberata de cele Brigada 103 Mecanizata de Garda siriana. Ceea ce permite securizarea totala a granitei cu Turcia în guvernoratul Latakia si asigura armatei siriene, pozitiile de plecare la ofensiva pentru eliberarea orasului Jisr Al Shughour, o poarta de intrare fortificata, în guvernoratul Idlib. Acest guvernorat este în întregime sub controlul a circa 12.000 de rebeli, apartinînd în mai multor grupari, printre care si Frontul al-Nusra ( aripa siriana a Al Qaeda ).

În guvernoratul Daraa, situat la sud de Damasc, Divizia 7 Mecanizata siriana a creat o bresa adînca, pe directia nord-sud, încercuind o grupare islamista compusa din 1.500 de rebeli care lupta în estul guvernoratului. Dupa eliberarea importanului nod de comunicatii Sheikh Miskeenm, Brigazile 12 si 15 ale Diviziei 5 Blindate siriene, au continuat ofensiva din miscare pentru cucerirea orasului Nawa. Acest oras se afla în apropierea înaltimilor Golan, care constituie granita cu Israelul. Prin aceasta manevra, armata siriana a initiat manevra de încercuire a celor 9.500 de rebeli care lupta în vestul guvernoratului Daraa, securizînd totodata si granita cu Israelul.

Ambele actiuni ofensive sunt indicii clare a pregatirii unei operatii terestre de mare amploare, care va fi declansata cel mai probabil în luna martie. Aceasta ipoteza se bazeaza si pe faptul ca în ultima saptamîna, Rusia si-a intensificat misiunile de cercetare aeriana, dublînd numarul avioanelor fara pilot de tip Dozor din Siria, cu scopul monitorizarii stricte a miscarilor rebelilor.

Întrucît armata siriana este singurul adversar al tuturor rebelilor islamisti din Siria, cele mai bine înarmate ( cu blindate, mitraliere, piese de artilerie grea, armament antitanc ) si cu mare experienta de lupta, sunt gruparile teroriste aflate în contact nemijlocit cu unitatile armatei siriene. În adîncimea teritoriului ocupat de rebelii islamisti, capacitatea de lupta a acestora scade exponential, moralul rebelilor este la cele mai scazute cote si ar fi dispusi sa se predea fara lupta.

De aceea, îndeplinirea misiunii imediate, de eliminare a grupurilor islamiste aflate pe linia de contact, reprezinta obiectivul cel mai dificil pentru armata siriana si va cere un interval de timp îndelungat. Nu este exclus ca pentru neutralizarea punctelor de rezistenta ale teroristilor, armata siriana sa primeasca sprijinul detasamentor independente de comando Spetsnaz sau ale unor batalioane mecanizate ale trupelor de uscat rusesti. Acesta din urma actionînd fie pe transportoare 8×8 Bumerang, fie pe noile blindate T-15 Armata pe care rusii doresc sa le testeze în lupta, în Siria. T-15 Armata are acelasi sasiu si aceleasi tipuri de blindaj ca si noul tanc rusesc T-14 [3]. Odata trecut acest mare impediment, în cadrul misiunii ulterioare, trupele siriene, sustinute din aer de aviatie, ar putea realiza un ritm de ofensiva de 20 km pe zi în sudul, vestul si nordul Siriei.

Învatînd din erorile comise în prima etapa a campaniei din Siria, rusii au dislocat, permanent, 12 de bombardiere grele Tu-22M3, la baza aeriana Mozdok din Ossetia de nord [4]. De la aceasta baza aeriana, un Tu-22M3 ajunge deasupra Siriei dupa un zbor de doua ore si 44 de minute si poate efectua zilnic doua misiuni de bombardament în Siria.

Pentru a proteja bombardierele Tu-22M3 pe timpul survolului spatiului aerian al Irakului si a nord-estului Siriei, unde evolueaza si avioanele coalitiei anti-ISIS condusa de SUA, Rusia a dislocat de la baza aeriana Hmaimim, una din cele patru baterii de rachete anti-aeriene S-400, aduse în Siria. Bateria a fost amplasata la baza aeriana siriana Kuweires, situata la 30 km est de Aleppo. În cadrul ofensivei de primavara, Rusia va utiliza si cele 64 de avioane de lupta, dislocate la baza aeriana Hmaimim, din guvernoratul Latakia ( 24 Su-24M2, 12 Su-25, 12 Su-34 si 16 Su-30SM ). Ca urmare a finalizarii procesului de modernizare a aviatiei militare siriene, Rusia mai poate conta pe 66-130 de avioane siriene modernizate ( 9 MiG-29SMT, 21 Su-24M2, 36 Yak-130 si cel mai probabil pe 64 MiG-23-98 ) si alte 112 avioane siriene, nemodernizate dar gata reparate de rusi, de tip MiG-21, Su-22M4 si L-39 [5].