Consens între Sirieni la Soci

Pentru prima data de la începutul conflictului, în 2011, o conferinta reunind 1.500 de delegati sirieni, de toate originile, confesiunile, si a aproape tuturor opiniilor politice a avut loc la Soci: Congresul Dialogului national sirian.

Aceasta initiativa a presedintelui Vladimir Putin, era plasata sub înaltul-patronaj al Iranului, Rusiei si al Turciei [1]. Ea a fost denigrata, chiar respinsa, fara motiv, de celelalte puteri implicate în razboi. De facto, ideia unei conferinte inter-siriene îi excludea din procesul de pace.

Congresul, este el reprezentantul minoritatilor?

Multiple presiuni au fost exercitate de partizanii razboiului, pentru ca acest Congres sa nu fie reprezentantul poporului sirian. În spiritul strainilor, inclusiv Rusii, Siria adaposteste minoritati care aspira la autonomie. Acesta ar fi cazul Kurzilor si al Druzilor. Însa, aceasta viziune a lucrurilor ignoreaza ceea ce este proiectul sirian de mii de ani.

Acest teritoriu asiatic, care se întinde de la Vestul Eufratului pîna la Sinai, este populat de o multime de minoritati, cu siguranta Kurzi si Druzi, însa de asemenea Turkmeni, Ceceni, Georgieni, Beduini, Armeni, etc., etc. Aceste minoritati etnice sunt ele-însasi compuse de minoritati religioase cu confesiuni antice, asa cum alaouitii (mai tîrziu cristianizati, apoi islamizati), crestini de tot tipul de Biserici, si de musulmani suniti si siiti. Acest teritoriu este situat între cinci mãri, în asa mod ca el constituie un punct de trecere obligatoriu, tot atît de bine pentru comercianti, cît pentru cuceritori. De-a lungul istoriei lor, aceste popoare au aderat unui proiect comun: Siria. Ei au învatat ca ei aveau nevoie unii de altii, pentru a rezista la tot felul de invadatori. Si ei s-au amestecat pretutindeni, la punctul, ca la începutul secolului XX, nici o minoritate se identifica cu o regiune în particular. A trebuit sa fie colonizarea britanica si franceza, pentru a încerca sa transforme Palestina în Stat evreu, Libanul în crestin, si Iordania în musulmana. Din acest spatiu vast, doar actuala Republica araba Siriana conserva, înca acum zece ani, acest amestec profund.

Pregatind Congresul de la Soci, diplomatii rusi sau gîndit mai întîi în mod spontan, ca era suficient sa federalizeze tara, conform minoritatilor ei, pentru a restabili pacea. În prima sa pauza, aceasta conferinta trebuia de altfel sa se numeasca «Congresul popoarelor Siriei». Discutînd unii cu altii, ei au devenit constienti ca istoria Siriei este diferita de cea a Rusiei, si ca din punct de vedere geografic, nu este posibil sa federalizezi aceasta tara de amestec. Dimpotriva, Israelienii au urmat ideia de a separa Kurzii de Arabi, Francezii de a distinge crestinii de musulmani, etc. Facînd acest lucru, ei plasau actiunea lor în continuitatea acordurilor coloniale Sykes-Picot-Sazonov.

La instigarea lor, Kurzii PYD-ului au boicotat acest Congres. Însa, contrar unei prejudecati raspîndite în Occident, daca PYD-ul este singurul partid politic exclusiv kurd, el este minoritar printre Kurzii din Siria. În cultura nationala, orice partid etnic este nelegitim, PYD-ul fiind o exceptie.

Oricum ar fi, cei prezenti la Congres erau, fie alesii prin sufragiu universal, fie liderii asociatiilor, fie personalitati recunoscute. Invitatiile fusesera lansate cît mai pe larg, pentru a nu uita pe nimeni.

Congresul, este el reprezentantul opiniilor politice?

Fiecare putere implicata în razboi, sponsorizeaza pe Sirienii care reprezinta interesul lor. La început, Turcia si Arabia saudita, au organizat si finantat Consiliul national sirian la Istambul. Mai tîrziu, cu intrada în joc a Qatarului, a fost Coalitia nationala a fortelor de opozitie si a revolutiei. Pe masura ce evenimentele se desfasoara, mai multe grupuri au aparut, fiecare instrumentat direct de o parte straina.

Un grup a refuzat în prealabil sa participe la Congresul de la Soci: Înaltul-Comitet al negocierilor care, contrar la ceea ce numele sau indica, refuza orice negociere. El se afla la Riyad, si reprezinta interesele saudite (care sunt în populatia siriana cei care ar trebui sa corespunda acelora din triburile beduine din desertul siriano-irako-saudit). Daca el tine – în fata camerelor de televiziune – un discurs democrat, el promoveaza valorile desertului – tribalismul, religia unica si refuzul Istoriei-.

Absenta Înaltului-Comitet al negocierilor demonstreaza imposibilitatea de a întelege ansamblul Siriei, valorile minoritatii sale beduine. Totusi, cu toate ca în trecut a existat o alianta între Regatul saudit si Republica araba Siriana, nu este imposibil sa se coexiste. Este de altfel motivul pentru care baasistul Riad Hijab, dupa ce fusese returnat de catre servciile secrete franceze, a acceptat sa prezideze Înaltul-Comitet. El fusese guvernator, ministru, si apoi presedintele Consiliului de ministrii (si nu Prim-ministru, asa cum spun medias occidentale, fara ca sa înteleaga sistemul prezidential sirian). Iesit din acelasi trib ca si regele Arabiei, el experimentase deja solutia înainte de razboi, si fusese pe deplin satisfacut cu ea.

Un al doilea grup a boicotat fizic Congresul, însa nu l-a facut cunoscut decît atunci cînd a ajuns la Soci, si sa prezentat. Compus în principal din anumiti Frati musulmani si din Turkmeni, el este sponsorizat de Turcia. Ankara, care ezita sa-l arate, l-a încurajat sa denunte partialitatea organizatorilor – din care ea facea parte – cu atît mai mult cu cît ea era absenta de la Congres, însa a dat putere în numele sau, diplomatilor turci.

Membrii sai au pretextat ca sigla Congresului includea drapelul Republicii arabe Siriene, si îl excludea pe al lor (acel al colonizarii franceze, care ramasese în vigoare la începutul independentei). Facînd acest lucru, ei ilustrau impasul în care fusesera indusi în eroare: asimilînd drapelul sirian partidului Baas si promovînd pe cel al colonizarii, ei manifestau dispretul lor fata de eroii independentei, si ralierea lor la ocupatia straina. În realitate are putina importanta, deoarece ei s-au bazat pe puterea care le plateste, Turcia, si au plecat înapoi la Istambul, fara ca sa iasa din aeroport.

Congresul, a semnat acorduri inter-siriene?

Cu siguranta Nu, însa Da. Declaratia finala în douasprezece puncte nu aduce nimic nou, însa ea a fost semnata de toate factiunile siriene, cu exceptia PYD-ului si al Înaltului-Comitet al negocierilor, care erau absenti [2]. Delegatii opozitiei externe au fluierat ministrul rus al afacerilor externe, Serguei Lavrov, în timpul discursului sau introductiv. Totusi, dupa ce s-au facut remarcati prin comportamentul lor copilaresc în fata camerelor de filmat occidentale, ei au adoptat Declaratia.

Imaginînd chiar o reprezentare vasta fata de cele doua grupuri absente, Congresul reprezenta cel putin 90% din Sirieni, ceea ce rastoarna complect ecuatia diplomatica. Statele-Unite, Regatul-Unit si Franta, cu toate ca facusera sa iasa în relief aceasta initiativa, nu pot sa ignore consensul care a fost stabilit.

Au trecut deja sase ani, timp în care factiunile siriene au discutat în van, la Geneva, Viena, Astana si Soci. Esecul lor provine exclusiv de la existenta unui plan ascuns, sustinut succesiv de administratia Obama, si de cea a Natiunilor Unite: capitularea totala si inconditionala a Republicii arabe Siriene, si instalarea la putere a fratilor musulmani sub protectia NATO-ului [3].

Principalele puncte ale Planului Feltman

– Suveranitatea Poporului sirian va fi abolita;
– Constitutia va fi abrogata;
– Presedintele va fi destituit (însa un Vice-presedinte va lua în sarcina functiunile protocolare);
– Adunarea Populara va fi dizolvata;
– Cel putin 120 de conducatori vor fi considerati ca vinovati si interzisi de orice functie politica (este vorba probabil de lista de persoane sanctionate de Uniunea europeana);
– Directia Informatiilor militare, Directia Securitatii politice si Directia Securitatii generale vor fi decapitate sau dizolvate;
– «Prizonierii politici» vor fi eliberati, si Tribunalele antiteroriste abrogate;
– Hezbollahul si Gardienii Revolutiei vor trebui sa se retraga; atunci si numai atunci, comunitatea internationala va lupta contra terorismului.

Într-o perioada de 2 la 3 saptamîni, un «Organ de tranzitie guvernamental » va fi constituit, si va dispune de toate puterile politice, executive, legislative si judiciare. El va cuprinde:
– 2/5 din reprezentantii Republicii arabe Siriene, incluind membrii opozitiei loialiste,
– 2/5 din reprezentantii opozitiei ne-loialiste,
– si 1/5 din personalitatile societatii civile, alese de un reprezentant al secretarului general al ONU.

Sursa: Sous nos yeux. Du 11-Septembre à Donald Trump, editiile Demi-Lune, 2017.

Nici unul din punctele care figurau în acest plan, a fost adoptat de Congresul de la Soci.

În plus, Congresul a hotarît crearea unei comisii constitutive, compusa din 150 de delegati numiti în treimi de Ankara, Moscova si Teheran.

Congresul, va cîntari asupra negocierilor de la Geneva?

Asteptînd sa saboteze procesul de pace, Franta organizase pe 23 Ianuarie la Paris, o conferinta contra presedintelui el-Assad. Era vorba de a se sprijini pe raporturile Misiunii de la ONU, relativ la armele chimice, în asa mod încît sa-l acuze pe Bachar el-Assad, si sa-l împiedice sa se prezinte la sufragiile concetatenilor lui; ceea ce putem sa rezumam astfel: democratie da, însa fara el-Assad [4]. Sa ne reamintim ca Misiunea de la ONU refuzase sa verifice la fata locului elementele pe care ea le strînsese, si ca Consiliul de securitate respinsese raporturile sale [5].

Observam ca Turcia nu sa multumit sa reprezinte o delegatie pe care ea a facut-o sa se reîntoarca la Istambul. Adepta a limbajului dublu si al schimbarilor in extremis de pozitie, ea a participat la conferinta de la Paris si a co-organizat Congresul dela Soci.

Pentru ca consensul dela Soci sa aiba un impact pe teren, trebuie ca el sa fie aprobat de Onu. De unde, manevrele pentru a îndeparta Organizatia de acest proces.

Însa, în ciuda oricarei asteptari, reprezentantul special al secretarului general de la ONU, Stefan De Mistura, a venit la Soci. El a recunoscut legimitatea acestui Congres, si a dat ungerea organizatiei sale , Comisiei constituante. Daca nu îsi schimba parerea, este un pas decisiv pentru punerea în aplicare a planului lui el-Assad din 12 decembrie 2012. Asta este, în consecinta, o grea pierdere pentru numarul 2 de la ONU, Jeffrey Feltman, care a actionat pe sub mîna timp de sase ani (si chiar timp de 13 ani, sub acoperirea unor alte functiuni) pentru a constrînge Republica araba Siriana la o capitulare fara conditii.

Care sunt consecintele diplomatice ale Congresului de la Soci ?

Puterile care au minimizat Congresul de la Soci pentru ca lor le era frica ca el sa nu indice rolul central al Rusiei si al aliatilor sai turci si iranieni, au pierdut. Nimeni fusese pîna în prezent capabil sa reuneasca atîtea personalitati reprezentative ale poporului sirian, nimeni de asemenea nu reusise sa faca sa fie adoptat un document comun, al grupurilor din interior si din exterior. Da, Rusii si aliatii sai se gasesc începînd de acum în centrul jocului, din care Statele-Unite, Regatul-Unit, Franta si Arabia saudita, s-au exclus ele însasi.

Arabia saudita si Franta, sunt cei mai mari pierzatori ai acestei operatiuni. Înaltul-Comitet al negocierilor, care reprezenta singur opozitia siriana la Geneva, se gaseste de acum în concurenta cu consensul a aproapei totalitati a Sirienilor. PYD-ul, pe care Franta parvenise sa-l prezinte ca reprezentativ al Kurzilor din Siria, sa dovedit a nu fi decît o formatie printre numeroasele altele, fara o alta reprezentativa, decît armele oferite de Pentagon.