Tridentul NATO, de la Napoli pîna la Atlanticul de Nord

Corpul de marinari înarmati americani, coborîti din ‘tiltrotors’ si din helicopterele de vapoare de asalt amfibiu Iwo Jima, “au pus în siguranta”aeroportul din Keflavik, în Islandia, unde au sosit cu Sigonella, avioane Poseidon P-8A, folosite la vînatoarea submarinelor inamice. În acest mod, si-a avut initierea pe 17 Octombrie, exercitiul NATO, Trident Juncture 2018, a carei faza principala decurge de la 25 Octombrie pîna la 7 Noiembrie, în Norvegia centrala si orientala, în zonele adiacente Atlanticului de Nord (pîna la Islandia), si la Marea Baltica (incluind spatiile aeriene ale Suediei si ale Finlandei).

Iau parte la ele, forte armate din 29 de tari membre ale NATO, în afara de doi parteneri, Suedia si Finlandia. În total, aproximativ 50 de mii de oameni, 65 de vapoare enorme, 250 de avioane, 10 mii de tancuri, si alte vehicole militare. Daca ar fi puse în sir, unele dupa altele, ar forma o coloana de 92 km de lungime.

Comandantul exercitiului, unul dintre cei mai mari din ultimii ani, este Amiralul nord-american, James Foggo. Numit de Pentagon ca si antecesorii sai, el comanda în acelasi timp Forta Comuna Aliata (JFC Napoli), cu sediul în Lago Patria (Napoli), Fortele Navale SUA în Europa si Fortele Navale SUA pentru Africa, cu cartierul general în Napoli Capodichino. Amiralul comanda Trident Juncture 2018 de pe “Mount Whitney”, vaporul amiral ale celei de-a Sasea Flote, transferat de la Gaeta spre Atlanticul de Nord: un cartier general plutitor, legat de asemenea la reteaua globala de comanda si control a Pentagonului, prin statia MUOS, de la Niscemi.

Acest fapt confirma importanta comandou-rilor si a bazelor SUA/NATO în Italia, nu numai pentru Mediterana, însa pentru toata “zona de responsabilitate” a Comandantului Suprem Aliat, în Europa, care este întotdeauna un general american, la ora actuala, Curtis Scaparrotti, numit de Presedintele Statelor Unite: aceasta zona geostratregica, începînd din 2002, “a fost înlargita pentru a acoperi toate operatiunile NATO, independent de localizarea sa geografica”.

Scopul oficial al lui Trident Juncture 2018 este “de a asigura ca fortele NATO sa fie pregatite pentru a raspunde oricarei amenintari, indiferent de unde provine”. Cu toate acestea, este suficient sa se observe harta, pentru a întelege ca intensitatea maxima a exercitiului de razboi se gaseste concentrata într-o directie: catre Est, contra Rusiei. Amiralul Foggo reafirma ca este începuta “ cea de-a Patra Lupta a Atlanticului”, dupa cele care au avut loc în cele doua razboaie mondiale contra U-Boot (submarinele) germane, si cel care a urmat, în timpul Razboiului Rece, contra submarinelor sovietice: acesta este condus împotriva Rusiei, noua ”potenta maritima agresiva”, ale carei “submarine, din ce în ce mai sofisticate, ameninta capacitatea NATO de a exersa controlul maritim al Atlanticului de Nord, si în consecinta, a liniilor de comunicare maritima între Statele Unite si Europa”. Inversînd faptele, amiralul a spus ca Rusia “provoaca prezenta SUA si NATO”, nu numai în Atlantic, însa de asemenea “în Marea Baltica si în Marea Neagra”, adica, pe marile în care se scalda Rusia europeana.

Se descopera astfel, în afara finalitatii militare, cealalta utilitate a Tridentului Juncture 2018: o maxi psy-op (o operatie giganta psicologica) pentru a alimenta ideia ca Europa este amenintata de o Rusie din ce în ce mai agresiva. În Suedia, tara partener al NATO, a fost distribuit un manual de supravietuire a celor 4,8 milioane de familii, despre cum sa se pregateasca pentru razboi, facînd înmagazinari de alimente si de alte genuri esentiale, învatînd cum sa se comporte atunci cînd vor suna sirenele de alarma, care vor anunta atacul rus. NATO, se pregateste astfel pentru a incorpora pentru toate efectele, de asemeni pe Suedia, tara care este deja “neutra”.