Aplicația NATO ”Trident Juncture 18” a avut loc în Norvegia la sfîrșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie și a fost cel mai amplu antrenament al occidentalilor din anul 1980. Planificarea în premieră a acestei aplicații, în condiții de iarnă în zona arctică, are legătură cu intenția SUA de a se retrage din Tratatul INF. Este probabil, ca pe lîngă regiunea baltică, NATO să dorească deschiderea celui de-al doilea front împotriva Rusiei, în zona arctică. Scopul acestui culoar ”balistic” arctic fiind facilitarea ofensivei navale și aero-terestre către Moscova. De aceea, odată retrase din INF, SUA ar putea să amplaseze rachete balistice nucleare, cu rază medie și intermediară de acțiune, pe teritoriul unor state membre NATO, din zona arctică. Profitând de rarefierea sistemelor de detecție de la granița de nord a Rusiei.

Din nordul Norvegiei, stat membru NATO, distanța pînă la Moscova este de 1 500 km, iar pînă la St. Petersburg 1 000 km. Din arhipelagul Svalbard, administrat de Norvegia pînă la Moscova sunt 2 000 km. Din Groenlanda, care aparține Danemarcei, stat membru NATO, distanța pînă la granițele Rusiei este de 1 500 km și pînă la Moscova 3 000 km. Din nordul Canadei, țară membră NATO, distanța pînă la coasta arctică a Rusiei este 2 300 km și pînă la Moscova este de 3 900 km, cu traiectorie peste Polul Nord. Reamintesc faptul că Tratatul INF, semnat în 1987, interzicea construirea și amplasarea sistemelor de rachete balistice cu baza la sol, cu raza de acțiune cuprinsă între 1 000 și 5 500 km.

De aceea, Rusia a adoptat măsuri de apărare în zona arctică.

1. Brigăzile independente motorizate 80 și 200 din compunerea Corpului 14 Armată-Arctic al Rusiei acționează în cooperare cu Flota rusă a Nordului și Armata a VI-ea Aeriană pentru apărarea regiunilor Murmansk, Arkhangelsk și
Nenets. Ele au fost înzestrate atît cu tancuri T-80, blindate BTR-82A, obuziere autopropulsate 2S19 Msta, dar și cu autoturisme amfibii Trekol 39294. Acestea dispun de mari anvelope tubeless de construcție specială care permit deplasarea prin nisip, gheață, zăpadă și mlaștini, fără să se scufunde.

Transportoarele de trupe ale infanteriei au fost înlocuite cu vehicule DT-30 Vityaz articulate, pe șenile, cu remorcă, cu o viteză de 60 km/h. Vehiculele DT-10 și 30 reprezintă platforme pentru sisteme AA mobile, adaptate condițiilor arctice, de tip Tor-M2DT, Pantsir-S1și pentru sisteme antitanc 9K114 Shturm, Unitățile de cercetare și operațiuni speciale ale celor două brigăzi acționează pe snowmobile cu cabina climatizată, cu dispozitive GPS, de tip TTM 1901.și AS-1. Snowmobilele pot fi transportate în compartimentul cargo al elicopterului Mi-8/17.

2, Aviația militară rusă a început refacerea și modernizarea a șapte aerodromuri din apropierea Cercului polar, abandonate după 1990. Aici au fost redislocate cinci escadrile de vînătoare, dotate în special cu MiG-31.

3. Radarele antibalistice Voronezh DM și M de la Dunayevka ( enclava Kaliningrad ) și Lekhtusi ( St. Petersburg ) au fost modernizate, pentru a compensa dezactivarea radarului de la Skrunda ( Letonia ). Radarele rusești avînd o rază de acțiune de 6 000 km.

A fost modernizat și radarul antibalistic Volga. de la Hantsavichy ( Belarus ) care are o rază de acțiune de 2 000 km. Un alt radar antibalistic rusesc Voronezh VP funcționează la Olenegorsk, în peninsula Kola ( la granița cu Finlanda). Altul de tip Daryal, de ultimă generație a fost amplasat la Pechora, în zona Cercului polar. În 2018 a mai fost operaționalizat și radarul de pe insula Novaia Zemlya.

Toate aceste radare lucrează într-o rețea de alarmare ( codificată 590), condusă de 29B6 Container dispus la Nijni Novgorod ( 250 km est de Moscova ). Deși 29B6 Container detectează doar pînă la 3 000 km, are atașate facilități de memorie şi servere proprii, cu putere de procesare de ultima generaţie, utilizînd microprocesoare şi echipamente de comunicații prin satelit.Toate aceste radare antibalistice sunt de tip OTHR ( Over The Horizon Radar) și pentru distanțele mari de detecție utilizează reflexia undelor electromagnetice de ionosferă.

Valentin Vasilescu