Distrugerea Tratatului INF de catre SUA si cumplicitatea europeana

"Suspendarea" Tratatului INF, anunțată ieri de secretarul de stat Mike Pompeo, începe numărătoarea inversă, care în decurs de șase luni, va conduce Statele Unite la părăsirea definitiva a Tratatului. Cu toate acestea, începînd de astăzi, Statele Unite se consideră neobligate și apte să testeze și să instaleze arme din categoria interzisă de Tratat: rachete nucleare cu rază intermediară (între 500 și 5500 km), cu bază la sol.

Apartineau acestei categorii rachetele nucleare instalate în Europa în anii 80: rachetele balistice Pershing II, implantate de Statele Unite în Germania Occidentala și cele de croaziera, lansate de la sol, domiciliate de Statele Unite în Marea Britanie, Italia, Germania Occidentala, Belgia și Olanda, sub pretextul apărării aliaților europeni de rachetele balistice SS-20, plasate de Uniunea Sovietică pe teritoriul ei. Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare, semnat în 1987 de către Președinții Gorbaciov și Reagan, a eliminat toate rachetele din această categorie, inclusiv cele care se aflau instalate în Comiso.

Tratatul INF a fost pus în discutie de Washington atunci când Statele Unite au văzut scazînd avantajul lor strategic față de Rusia și China. În 2014, Administrația Obama, fără a prezenta vre-o dovada, a acuzat Rusia de faptul că a experimentat o rachetă de croazieră (9M729) din categoria interzisă de Tratat, si în 2015 a anunțat că "în fața încălcării Tratatului INF de către Rusia, Statele Unite considera amplasarea de rachete terestre în Europa ". Planul a fost confirmat de Administrația Trump: în 2018, Congresul a autorizat finanțarea "unui program de cercetare și dezvoltare pentru o rachetă de croazieră lansată de la sol de pe o platformă mobilă pe șosea". La rîndul ei, Moscova a negat că racheta sa de croazieră a încălcat Tratatul, și a acuzat de asemenea Washingtonul că a instalat rachete interceptoare (cele ale "scutului") în Polonia și în România, care pot fi folosite pentru a lansa rachete de croazieră cu focoase nucleare.

În acest context, trebuie sa fie luat în considerare factorul geografic: în timp ce o rachetă nucleară cu rază intermediară, instalat în Europa, poate atinge Moscova, o rachetă similară plasată de Rusia pe teritoriul ei, poate atinge capitalele europene, însa niciodată Washingtonul. Inversând scenariul, este ca și cum Rusia ar fi dispus rachetele sale nucleare cu rază intermediară, în Mexic.

Planul SUA de a renunța la Tratatul INF a fost în mod total sprijinit de aliații europeni ai NATO. Consiliul Atlanticului de Nord a declarat pe 4 Decembrie 2018 că "Tratatul INF este în pericol din cauza acțiunilor Rusiei", acuzata de instituirea "unui sistem de rachete destabilizatoare". Consiliul Atlanticului de Nord, el propriu, a declarat ieri " sprijinul sau total acțiunii SUA de a-și suspenda obligațiile referitoare la Tratatul INF” și a cerut Rusiei să "folosească cele șase luni rămase pentru a reveni la respectarea deplină a Tratatului" [1].

La ruina Tratatului INF a contribuit de asemenea Uniunea Europeană, care în Adunarea Generală a Natiunilor Unite, din 21 Decembrie 2018, a votat împotriva rezoluției prezentata de Rusia privind "Menținerea și respectarea Tratatului INF", respinsă cu 46 de voturi, contra 43 și 78 de abțineri. Uniunea Europeană - dintre care 21 din cei 27 de membri ai NATO (asa cum face parte Marea Britanie care părăseste UE) - sa aliniat complect cu poziția NATO, care la rândul ei sa aliniat cu cea a Statelor Unite. Prin urmare, în realitate, Uniunea Europeană a dat lumină verde posibilei instalări de noi rachete nucleare americane, în Europa, inclusiv, în Italia.

Într-o chestiune de o asemenea importanță, Guvernul Conte, ca și cele anterioare, sa aliniat fie cu NATO, fie cu Uniunea Europeană. Și din tot acest arc politic nu sa ridicat macar o singură voce cerînd sa fie Parlamentul, cel care să decidă cum să voteze la ONU, despre Tratatul INF. Nici în Parlament sa ridicat vre-o voce cerînd ca Italia să respecte Tratatul de Ne-Proliferare, și aderare la Tratatul ONU privind Interzicerea Armelor Nucleare, cerut lui SUA, ca să retragă de pe teritoriul nostru bombele nucleare B61, și sa nu instaleze, începând de la prima jumătate a anului 2020, bombele si mai periculoase înca, B61-12. Având pe teritoriul său, armele nucleare și instalațiile strategice SUA, ca MUOS și JTAGS în Sicilia, Italia este expusa la pericole crescînde, ca o bază avansata a forțelor nucleare SUA, și prin urmare, ca ținta a forțelor rusești. O rachetă balistică nucleara cu rază intermediară, pentru a atinge ținta, ia între 6 la 11 minute. Un bun exemplu de apărare a suveranității noastre (consacrat în Constituție) și a siguranței noastre, este acel pe care Guvernul îl garanteaza, prin blocarea ușii imigranților, însa o deschide larg, armelor nucleare SUA.