Un vînd de laicitate sufla peste lumea musulmana

În timpul colonizarii si de-a lungul Razboiului rece, puterile imperialiste au utilizat religiile pentru a sufoca orice contestare a stapînirii lor. În acest mod, Franta, care a adoptat în 1905 o lege importanta asupra laicitatii institutiilor sale, a decis imediat sa nu o aplice pe teritoriile colonizate.

Stim în prezent ca primaverile arabe erau o initiativa britanica pentru a plasa Fratii musulmani la putere, si în acest mod sa întareasca dominarea anglo-saxonica asupra «Orientului-Mijlociu înlargit».

Dupa 16 ani, Occidentalii învinovatesc pe drept pe musulmani ca nu-si fac menajul lor si ca tolereaza terorismul. Totusi în ziua de azi este evident ca acesti teroristi sunt sustinuti de aceiasi Occidentali, pentru a subjuga musulmanii cu ajutorul «islamului politic». Londra, Washington si Paris, nu se nelinistesc cu terorismul, decît atunci cînd el se revarsa din «Orientul-Mijlociu înlargit», si nu critica niciodata «islamul politic», cel putin la suniti.

Pronuntîndu-si discursul sau la Riyad, pe 21 mai 2017, presedintele Trump întelegea sa puna capat terorismului care consuma regiunea, si se întinde începînd de la ora actuala pîna în Occident. Cuvintele pe care el le-a pronuntat, au avut efectul unui electro-soc. Discursul sau a fost interpretat ca o autorizatie de a termina cu acest sistem.

Ceea ce parea de necrezut în timpul ultimelor secole, sa cristalizat dintr-o data. Acceptînd sa înceteze orice contact cu Fratii musulmani, Arabia Saudita sa dezlantuit împotriva celora care îsi continua colaborarea lor cu Britanicii, si în particular împotriva Qatar-ului. Riyad, a dat semnalul unei cariere care transporta cu ea o multime de frustrari. Prin spiritul de razbunare beduina, relatiile diplomatice au fost întrerupte, si un blocus economic a fost organizat împotriva populatiei qatare; în timp ce în Emirate o pedeapsa de 15 ani de închisoare era instituita pentru orice individ care manifesta pur si simplu compasiune pentru locuitorii Qatar-ului ocarît.

O deplasare de forte si de aliante imensa a început. Daca aceasta miscare va continua, regiunea se va organiza în jurul unui nou clivaj. Chestiunea luptei împotriva imperialismului se va estompa, în fata celei a luptei împotriva clericalismului.

Europeenii au trait cest clivaj timp de 400 de ani, din secolul XV pîna în secolul XIX, însa nu Statele-Unite, deoarece tara lor a fost fundata de secta Puritanilor, care fugeau acestui clivaj. Lupta împotriva cristianismului politic era la început o lupta împotriva pretentiei clerului Bisericii catolice de a-si guverna credinciosii sai, pîna în dormitor. Ea nu a luat sfîrsit, decît cu Paul VI care a abandonat tiara papala. Aceasta tripla coroana trebuia sa simbolizeze, ca papa era mai presus de regi si de împarati.
Asa cum cristianismul original care nu avea preoti (acestia nu au sosit decît în sec. III), islamul original si sunismul actual, nu au. Numai shiismul sa structurat în felul catolicismului si al ortodoxiei. De fapt, în prezent islamul politic este întruchipat de Fratii musulmani, si de sheicul Rohani (titlul de sheic indica, ca presedintele Rohani este membru al clerului shiit).

În prezent, o alianta clericala este în curs de formare, cu ajutorul Regatului-Unit. Ea ar putea constitui un bloc cuprinzînd, Iran-ul, Qatar-ul, Turcia, Idleb în Nord-Vest-ul Siriei, si Gaza. Acest ansamblu, ar deveni protectorul Fratilor musulmani, si în consecinta aparatorul utilizarii terorismului.

În doua saptamîni presa araba, care pîna acum considera favorabil pe Fratii musulmani ca fiind o organizatie secreta puternica, si jihadismul ca un angajament liber, sa întors împotriva dintr-o data. Pretutindeni, toata lumea denunta pretentia Fratilor musulmani de a conduce viata oamenilor, si nebunia cruda a jihadismului.

Acest val de comentarii, secolele de frustrari pe care ei le exprima, violenta lor, face ca o re-întoarcere sa fie imposibila, ceea ce nu înseamna ca alianta Iran-Qatar-Turcia-Hamas, va merge pîna la capatul drumului. Acest val revolutionar intervine în plina luna a ramadanului. Reuniunile între prieteni si familie, care trebuiau sa fie sarbatoriri consensuale, se transforma cîte o data în contestatii asupra ceea ce apare ca fiind bazele islamului.

În cazul în care clivajul pentru, sau împotriva clericalismului va continua, vom asista la o recompunere generala a peisajului politic. De exemplu, Pazitorii Revolutiei, care sau constituit împotriva imperialismului anglo-saxon, s-au încarcat de ranchiuna împotriva clerului iranian. Multi îsi amintesc ca în timpul razboiului impus de Irak, molahii si ayatolahii se straduiau sa-si ascunda copii lor, în timp ce Pazitorii mureau pe cîmpul de lupta. Însa, slabit în timpul primului lider Rohani, este prea putin probabil ca ei vor încerca sa se ridice împtriva puterii civilo-religioase. Dimpotriva, Hezbollahul libanez este condus de sayyed Hassan Nasrallah (aici titlul de sayyed indica, ca el este descendent direct din profetul Mahomet), o personalitate care promite separarea sferei publice de sfera privata. Cu toate ca are o functie religioasa si o alta politica, el sa opus întodeauna sa le confunda pe amîndoua, acceptînd pricipiul platonic al Velayat-e fakih (adica, guvernarea de catre un întelept). Este putin probabil ca Hezbollah sa urmeze guvernarea lui Rohani.

În asteptare, întreaga regiune susurã: în Libia, Fratii musulmani au parasit Tripoli, lasînd o militie sa-l elibereze pe Said el-islam Kadhafi, si pe generalul Haftar sa-si mareasca influeta lui. În Egipt, generalul-presedinte al-Sissi a facut sa fie compusa de omologii lui din Golf, o lista de teroristi. În Palestina, directia politica a lui Hamas, a fugit în Iran. În Siria, jihadistii au încetat sa mai lupte împotriva Republicii, si asteapta ordine. În Irak, armata îsi duplica eforturile împotriva Fratilor musulmani si Ordinului Naqchbandis. În Arabia Saudita, Liga islamica mondiala a exclus din consiliul sau de adninistratie, pe predicatorul vedeta al Fratilor musulmani, si lãudãtorul primaverilor arabe, sheicul Qaradawi. În timp ce Turcia si Pakistan-ul au început transferul de zeci de mii de soldati catre Qatar, care nu reuseste sa se hraneasca cu ajutorul Iran-ului.

O noua erã se pare ca se înalta peste regiune.